Desigur, în ceea ce privește piața de carte din România, principalul subiect al momentului este creșterea TVA, în ansamblul mai general al măririi taxelor în multe domenii, care ne vor afecta pe toți.
Cea mai mare problemă este că această măsură (cât de necesară și de oportună, judecați și dvs.) nu vine pe fondul unui consum mare de carte, al unei lecturi asidue și al unui interes ieșit din comun al românilor pentru acest domeniu.
Atunci, n-ar fi fost (aproape) nimic. Chiar și în condiții de criză, cel interesat de un domeniu/produs va găsi inclusiv resursele financiare necesare pentru a-și procura produsul sau serviciul respectiv. Poate câțiva vor fi obligați să renunțe, dar nu un procent majoritar.
Adevărata problemă este că, potrivit mai multor statistici, România ocupă un loc codaș în UE atât la achiziția de carte, cât și la lectură.
Din păcate, lectura a devenit nu doar ceva facultativ, ci, pentru mulți, ceva de-a dreptul neinteresant.
Este o problemă nu doar de educație, ci și de trend.
Dacă trendul este să îți ocupi timpul cu diferite jocuri, conversații și altele pe Internet, să stai prin cluburi, să vezi mai degrabă un film decât să citești o carte, asta ca metode de relaxare sau de a evada ”undeva”, fiindcă majoritatea cetățenilor au un serviciu și o familie care le ocupă oricum cel puțin trei sferturi din timpul liber, când să îți mai faci timp și pentru citit? Presupunând, desigur, că ai avea o minimă intenție să faci și așa ceva.
Deci, la noi, în momentul de față, problema este să atragi omul spre lectură, să încurajezi cititul și cumpărarea de cărți, într-o tentativă care unora le-ar putea părea drept donquijotescă. Or, cum să faci așa ceva dacă mai și crești prețul la carte?
Și librăriile, și cartea tipărită, dar și cartea în general trebuie salvate.
(Într-un context asemănător, am mai scris despre asta aici).
Foto: freepik
Există și categorii care sunt interesate, fiindcă, chiar și din postura de simplu observator, vezi oameni care citesc, fie și pe apucate – în metrou, în STB, pe bănci, în parcuri etc.
Dar, pentru a face cu adevărat ceva în acest sens, trebuie extinsă această ”fanbase”, și așa redusă, nu exterminată!
Și mai este o problemă care merită semnalată.
În efortul lor (lăudabil, de altfel) de a stimula lectura, multe librării online au introdus facilitatea de a comenta la cărțile citite, de a le face mici recenzii și chiar de a le acorda note.
Foarte bine, este în pas cu timpurile, dar oare moderează cineva acele comentarii și acele note?
Ne întrebăm nu pentru că ne-am dori să fie reintrodusă cenzura, dar s-a creat, într-unul dintre aceste spații virtuale, situația aberantă ca nota medie (sau ”rating-ul general al produsului”, cum scria acolo), la romanul ”Crimă și pedeapsă”, de Dostoievski, să fie de 2 din 5, iar impresia despre carte, una negativă, în timp ce o carte pentru adolescenți să aibă rating 4,9 din 5 și o mulțime de recenzii laudative!).
Este adevărat, asta se întâmpla pentru o ediție a cărții respective (”Crimă și pedeapsă”), în timp ce altă ediție, la altă editură, a aceleiași cărți, avea tot rating-ul 4,9.
Dar absurdul situației rămâne, de aceea cred că aceste note și comentarii ar trebui moderate.
Dacă cineva nu poate înțelege o operă, ar fi mai bine să se abțină de la a-i acorda calificative. Cum să notezi ceva ce nu poți înțelege? (E valabil pentru toată lumea, de exemplu eu, fiindcă nu am studiat filosofia, care e o știință deosebit de complexă, nu ceva la îndemâna oricui, nu mă pot pronunța privindu-i pe Heidegger sau pe Schopenhauer, de exemplu, pentru simplul motiv că subiectul mă depășește. Ce-ar fi să le acord nota 2 din oficiu??!!).
Desigur, beletristica și cinematografia au o adresabilitate mai largă decât filosofia – totuși, mă îndoiesc că avem dreptul să ”notăm” cu unele dintre cele mai mici calificative scriitori care au trecut atât testul timpului, cât și al criticii de specialitate, ba chiar și al unei majorități a amatorilor de lectură.
Sperăm ca, în toate aceste condiții, interesul pentru carte să nu dispară și să asistăm, la un moment dat, și la un necesar reviriment. Altfel, consecințele vor fi dintre cele mai grave.
Autor: Mihai Gîndu
