Lidia este o tânără din Craiova, specială. Pentru că de opt ani lucrează cele mai frumoase haine, la croitorie, pentru că joacă în spectacole de pantomimă de excepţie, unde a fost premiată, pentru că este foarte talentată la dansuri, unde, de asemenea, a primit diplome şi, mai presus de toate, pentru că reuşeşte să realizeze aceste performanţe, deşi s-a născut cu o dizabilitate: nu aude şi are deficienţe de vorbire.
Pentru oamenii care nu cunosc voinţa şi puterea de a se descurca, în orice condiţii, ale persoanelor cu dizabilităţi, Lidia este o minune. Pentru prieteni, Lidia Berceanu (foto) este o tânără care reuşeşte să îşi trăiască viaţa frumos, deşi nu poate auzi deloc, dar de vorbit poate, cu dificultate. Comunică doar prin semne. Şi asta numai cu cine înţelege limbajul lor, al deficienţilor de auz şi vorbire. Lidia nu este povestea unei drame, ci a unui succes. Pe care ne-o spune tot prin semne, dar şi prin zâmbetul care ne transmite mereu că-i este bine, aşa cum a lăsat-o Dumnezeu.
S-a antrenat în faţa oglinzii
S-a născut cu această problemă din părinţi care, la rândul lor, sunt surdomuţi. Şi fratele ei este la fel. Singurul care poate desluşi câteva sunete şi care reuşeşte să vorbească este fratele ei hipoacuzic. „Aşa a fost să fie, însă viaţa noastră este normală, pentru că ne înţelegem prin semne. Ne-am obişnuit în felul acesta şi ne descurcăm. Mediul nostru acasă este aproape ca în orice familie: cu bucurii, cu tristeţi. Una dintre marile noastre bucurii este că fratele meu se va căsători în curând, ceea ce ne face fericiţi“, îşi începe Lidia povestea, prin semne. Este tot timpul cu zâmbetul cu buze şi ţine să scoată în evidenţă partea luminoasă a vieţii sale. Pentru că aşa îşi vede ea viaţa: împlinită. Lidia dansează de când era mică, iar în timp a făcut o pasiune pentru muzică, pentru dans.
„Când eram micuţă, dansam tot timpul în faţa oglinzii, iar părinţii mei remarcau dragostea mea pentru latura artistică. Pe atunci, nu mă gândeam că voi ajunge să joc în spectacole, în faţa unui public, să fiu atât de apreciată şi răsplătită pentru rezultate“, adaugă cu seninătate Lidia. După terminarea şcolii profesionale, a ajuns să se înscrie ca membră la Filiala Naţională a Surzilor din Craiova, denumirea sediului care aparţine comunităţilor cu deficienţe de auz, unde talentul pentru dans nu a trecut neobservat. De la mişcările făcute într-o cameră de apartament, Lidia dansează acum în cadrul unei trupe profesioniste, din care fac parte persoane cu aceleaşi probleme. În acest an, a participat la Festivalul Naţional de Obiceiuri şi Dansuri Populare Româneşti, unde a obţinut, alături de trupa sa de dans, locul I şi premiul special, la categoria de dans a minorităţilor, şi premiul III, la proba de dans popular. „Mă descurc să dansez, chiar dacă am această dizabilitate, pentru că număr paşii pe care îi fac şi mă ghidez după coregrafă, care poate auzi, îl imit la nivelul paşilor. Şi aşa îmi intru în ritm, aşa învăţ, mă specializez. Sunt pasionată de vals, de dans modern, populară, dans al minorităţilor şi chiar hip-hop. Fiecare are farmecul lui“, mărturiseşte tânăra.
Compune şi joacă scenete de pantomimă
Dacă la concursurile de dans participă de curând, la spectacolele de pantomină Lidia se poate lăuda cu cinci ani de activitate şi în acelaşi timp de performanţă. Ne face o demonstraţie şi încearcă să ne convingă de priceperea ei cu „Plimbarea“, un act de teatru pe care îl îndeplineşte ca pe scenă. „Pentru «Plimbarea» am fost premiată anul trecut la Concursul de pantomimă de la Piatra Neamţ, unde am obţinut locurile I şi II, categoria «individual», iar în urmă cu cinci ani am reprezentat sceneta «Balonul», unde am fost clasată pe locul II, la categoria de grup. Eu joc în spectacole de pantomimă, însă, de asemenea, compun scenarii de pantomimă“, subliniază tânăra. De pasiuni, Lidia are timp doar după program, pentru că zi de zi merge la serviciu. Lucrează la o firmă de croitorie.
„De la vârsta de 19 ani sunt angajată, deci sunt obişnuită cu munca şi îmi place. În afară de un singur an în care am muncit în străinătate, singurul domeniu în care am lucrat este croitoria“, ne explică Lidia. Felul în care este aranjată ne arată că este o fată elegantă, în pas cu moda. „Ca să lucrezi cu modele de îmbrăcăminte, îţi trebuie un simţ estetic. Într-adevăr, mă atrage o haină croită cu gust“, adaugă Lidia. Reprezentanţii Centrului de informare şi consiliere pentru persoane cu dizabilităţi „Sfânta Ecaterina“ a Asociaţiei „Vasiliada“, unde Lidia este de patru ani beneficiară, o caracterizează ca pe o persoană ambiţioasă şi extrem de talentată. „Lidia este o tânără cu multă voinţă, încredere în forţele proprii, răbdare, calităţi care îi sunt de mare folos în viaţa cotidiană. În cadrul Asociaţiei «Vasiliada» a Mitropoliei Olteniei se implică de fiecare dată în activităţile iniţiate aici cu multă dăruire, iar acest fapt face să aibă de fiecare dată rezultate deosebite“, a precizat Daniela Popa, coordonatorul Centrului „Sfânta Ecaterina“ a Asociaţiei „Vasiliada“. Lidia se consideră o norocoasă, pentru că are un loc de muncă şi, cel mai important, are prieteni şi o familie care o iubesc. Chiar dacă nu i-a auzit niciodată spunând-i acest lucru, simte.
Gabriela Popescu –
Biroul de Presă
al Mitropoliei Olteniei
