Paparude de zapada

La Bucuresti ploua de o saptamina. Dar parca ploua dintotdeauna. Cineva a luat orasul si l-a scufundat intr-o galeata cu apa, scotindu-l cind si cind la suprafata sa vada lumina difuza a zilei – soarele s-a inecat de mult – si sa mai respire. Ma gindeam ce-ar fi daca vremea asta ar continua la nesfirsit, ce s-ar intimpla cu noi. Probabil ca am ajunge niste cirtite de suprafata, cu ochii din ce in ce mai mici din cauza luminii, incet-incet ajungind sa deosebim numai contururi, nimic altceva, contururi alb-negre si atit. Iar lumea din jur va deveni si ea o lume a contururilor, chiar noi ajungind in cele din urma niste contururi. Ciudat inceput de decembrie ne-a fost dat sa mai traim anul asta! Aud ca prin nu stiu care munti ai nostri zapada e inalta, de doi metri. Si noi, aici, in cimpie, parca din ce in ce mai mici. Nici daca ar fi fost invocate toate paparudele de pe la noi si tot n-ar fi plouat atit! Nu stiu daca au existat paparude de zapada, dar, daca n-au existat, daca nu exista, ele trebuie inventate. Fie si numai pentru o concurenta loiala pe piata libera si umeda a paparudelor. A venit Mos Nicolae, nu mai e mult pina o sa vina si Mos Craciun si parca nimic din jurul nostru nu ne spune ca o sa vina Sarbatorile de iarna. Avem nevoie, pentru ca aerul frumos al acestor Sarbatori sa coboare pe pamint, de un pic de zapada. Zapada sub care sa doarma linistita cimpia, astfel incit pamintul pe de-a intregul sa dospeasca povesti de spus la gura sobei. Visam, ca niciodata parca, la zapezile de altadata si nu stim daca e bine sau e rau. E bine ca ne intoarcem in copilarie si e rau ca nu mai putem intoarce copilaria. Probabil ca de-aici inainte vom trai bucuria Sarbatorilor de iarna prin bucuria copiilor nostri. Pentru ei vin toti Mosii, pentru ei vin toate zapezile.