Un spectacol neconvingator

Ideea fruntasilor taranisti de a-si face publice averile intr-o conferinta de presa la iarba verde n-a avut efectul scontat. Ea a starnit, mai degraba, zambete si ironii. Si nu e de mirare. Taranistii sunt prea crispati, probabil, de antipatiile care i-au aruncat, la alegeri, din fotoliile guvernamentale direct in balariile din afara parlamentului. Din aceasta cauza, eforturile pe care le fac, pentru a atrage atentia asupra lor, au ceva fortat. Ciorbea se agata de orice prilej pentru a anunta opiniei publice ce gandeste, dar, dupa Constantinescu, ramane, probabil, personajul cu cele mai putine sanse de a ne face sa uitam cacealmaua „schimbarii“. Rezultatul? In golul lipsei de interes pot cadea si initiative meritorii, cum e cea a declararii averilor, cu care PNTCD si-a inchipuit ca da o lovitura de imagine.

E drept ca, rau gandit, spectacolul oferit de taranisti n-a fost lipsit de amanunte comice. Ideea lui Victor Ciorbea de a veni cu o Toyota la o intalnire unde a declarat ca poseda doar o Dacie nu

s-a dovedit prea inspirata. Dupa cum, de un gust indoielnic a fost si gluma fostului ministru taranist, Muresan, care a spus, malitios, ca, in afara de BMW-ul din care a descins, mai are doua masini: una de spalat si alta de tuns iarba. Inevitabil, cei care l-au auzit

s-au intrebat: S-a inselat Parchetul cand l-a acuzat de coruptie? Unei glume i-am fi preferat o clarificare. Ex-ministrul Finantelor, Decebal Traian Remes, pornit si el pe transformarea evenimentului in „show“, a tinut sa adauge, la randul sau, un detaliu „pitoresc“: a spus ca, pe langa bunurile declarate, mai are acasa niste maruntis, in valuta, ramas din excursii, si un clop soios mostenit de la tatal sau.

„PNTCD arunca manusa“, a anuntat Ciorbea, sugerand ca exemplul dat de taranisti ii va obliga si pe politicienii din alte partide, pe cei din PSD indeosebi, sa-si dezvaluie averile. Daca n-a fost si asta o gluma, daca taranistii si-au inchipuit, realmente, ca initiativa lor nu va ramane fara urmari, s-au inselat, cred. Chiar de doua ori. Spectacolul taranistilor a amuzat, dar n-a convins. Pentru a convinge, ar fi fost nevoie de mai mult decat un „show“, urmat de un gratar stropit cu vin. Ar fi fost nevoie de o verificare oficiala a autenticitatii datelor declarate, stiindu-se cat de usor se minte in politica la noi. In al doilea rand, taranistii se insala daca-si inchipuie ca, rusinati de exemplul lor, politicienii din alte partide nu vor avea liniste pana nu-si vor face publice averile. Cei mai multi politicieni autohtoni nu si-ar marturisi nici macar unui preot pacatele. Cum sa arate ei altora ce au reusit sa „agoniseasca“ in acesti ani?

S-ar da singuri de gol. Caci veniturile de bugetari, fie ele si de ministri, nu le-ar fi permis sa-si ridice vile luxoase, sa-si cumpere limuzine si sa-si orneze garderoba cu costume Armani. Asa ca, din instinct de conservare, politicienii vor face pe dracul in patru ca averile lor sa ramana secret de stat, la adapost de indiscreta curiozitate a cetatenilor. De altfel, proiectul de lege care reglementeaza cunoasterea averilor demnitarilor se prafuieste intr-un sertar de mai multa vreme, undeva pe la Comisia juridica a Senatului. Cu siguranta, daca s-ar cunoaste averile parlamentarilor, ale ministrilor si ale altor inalti functionari, ale magistratilor, ale politistilor, ar exista, public, un tablou infricosator al nivelului coruptiei de la noi, oricat s-ar abuza de explicatii ridicole, de genul „mi-am ridicat vila cu bani imprumutati de la soacra-mea si de la un var“. Si sunt, oare, politicienii corupti dispusi sa faca „mea culpa“? Nu pot impinge naivitatea pana la a crede asta. Raman convins ca mult trambitata combatere a coruptiei e sortita, la noi, in conditiile actuale, cel putin, sa ramana la faza de combatere a gainariilor. Restul e vorbarie.