Moda in PSD

Vad ca tranzitia, cum e numita, politicos, vremea de azi, este, inca, in stare sa produca surprize. Mereu imi spun ca nu ma mai poate mira nimic si mereu descopar ca m-am inselat. Pana de curand, am fost convins ca politicienii de azi se feresc sa pomeneasca de Tepes Voda. Ei stiu ca numele lui Tepes cheama intrebarea din finalul „Scrisorii a III-a“ a lui Eminescu: „Unde esti tu, Tepes doamne?“ Intrebare subversiva si incitatoare, care te duce cu gandul la impartirea in „doua cete“ si la teribilul vers ultim: „Sa dai foc la puscarie si la casa de nebuni“. Nu mi-am imaginat ca un ministru de azi il va considera pe Tepes un voievod aproape nostim; banuiam ca nostalgia lui Tepes, scoasa in evidenta de aproape toate sondajele, ii intimideaza pe guvernanti, ii impiedica sa faca piruete pe tema asta. Ei bine, am gresit. E drept ca domnul Pascu a dizertat despre mijlocul „de bon ton“, prin care Tepes vara groaza in dusmani, la Scoala de vara de la Amara, in fata junilor pesedisti, si nu in fata unei sali pline cu romani exasperati de griji si de nemultumiri. Probabil, intr-o adunare obisnuita ar fi avut mai putin aplomb.

Tot la Scoala de vara de la Amara, un alt „conferentiar“, anume Viorel Hrebenciuc, a dizertat pe o tema alunecoasa. „Suntem in pantofi, pe un patinoar“, a zis el. Sugestia era ca trebuie atentie, pentru a evita cazaturile. Domnul Hrebenciuc n-a dat lamuriri suplimentare cursantilor, dar au facut-o altii. Acestia le-au explicat cum sa se imbrace pe „patinoar“, cum

sa-si asorteze camasa si cravata cu costumul, atragandu-le atentia ca pantofii patratosi nu mai sunt la moda. Acum, se poarta cei cu botul ascutit. Fostul model si fostul puscarias, Catalin Botezatu, adus ca expert in moda, a venit cu recomandari si mai precise. El le-a comunicat junilor pesedisti, care aspira la conditia de politicieni, ca nu vor face o impresie deosebita decat imbracati in costume „Boss“ si „Armani“.

Fireste, nu ma asteptam sa li se vorbeasca tinerilor pesedisti despre patriotism, despre frustrarile si necazurile romanilor, despre mizerie sau despre dezamagirile traite in libertate. Nu ma asteptam sa li se explice cum s-a ajuns la cosmarul coruptiei de azi si de ce e stramba dreptatea la noi. Cam stiu ce resurse „pedagogice“ au mai-marii din PSD si ce experienta au de transmis. In plus, nu consider o idee rea un curs de eticheta. Caci e, realmente, neplacut sa vezi politicieni care stau picior peste picior, vazandu-li-se pielea de deasupra sosetelor prea scurte, in imprejurari protocolare, sau purtand camasi cu dungi la costume din stofa cu dungi. E stanjenitor, de asemenea, sa observi pe la receptii persoane oficiale care nu stiu cand e nepoliticos sa tina mana in buzunar. Dar, pe langa lectiile de eticheta, n-ar fi stricat, probabil, sa li se dea junilor pesedisti niste lectii despre limitele cinismului. Organizatorii Scolii de la Amara ar fi putut gasi, sper, pe cineva in PSD care sa-l fi citit pe Machiavelli destul de atent pentru a putea spune ca, la cinicul florentin, scopul e, in principiu, onorabil, numai mijloacele sunt murdare. Dupa o asemenea precizare, s-ar fi putut ca vreun cursant sa spuna la cursurile de eticheta: „Desigur, ar fi o ipocrizie sa ne imbracam prost pentru a dovedi ca suntem aproape de viata ponosita pe care o duc cei mai multi romani. Dar un costum facut la casele de moda care ne-au fost recomandate implica, poate, un risc. Cand pensionarii il vad pe domnul Mitrea, la televizor, imbracat intr-un costum <<Armani>>, se pot apuca sa se intrebe de unde au ministrii nostri bani sa-si umple garderoba cu costume de cincizeci de milioane, unul, dintr-un salariu cu care pot cumpara intr-o luna doar pantalonii. Si nu cumva s-ar putea trage de aici concluzia ca salariile ministrilor nostri sunt doar pentru bacsisuri? Incat e cam periculos sa predicam social-democratia etaland un lux ostentativ cand atatia concetateni, carora le cerem votul, traiesc cu cutitul la os. Nu credeti?“ Dar, evident, nu s-a gasit nimeni dintre cursanti care sa le spuna „conferentiarilor“ ca dispretul pentru cum traieste omul obisnuit n-ar trebui, poate, sa fie prea vizibil. Fiindca nimeni nu le-a explicat tinerilor pesedisti nuantele cinismului la Machiavelli.