Peter Bishop este din 2008 directorul Agenţiei de Dezvoltare a Londrei (LDA), echivalentul funcţiei de arhitect-şef în administraţia românească. Din 2006 până în 2008 a fost şeful Secţiei de Design din LDA. De-a lungul timpului a fost implicat în proiecte importante, precum dezvoltarea zonei Canary Wharf sau Campusul BBC. Peter Bishop a venit, în România la invitaţia Asociaţiei Spaţiu Urban Bucureşti, la un workshop despre strategia pentru centrul Capitalei.
CI: Care sunt atribuţiile arhitectului-şef din Londra?
PB: Sunt responsabil pentru dezvoltarea terenurilor care aparţin primăriei, politici de mediu, politici urbane, regenerare urbană şi design arhitectural.
Funcţia mea este să lucrez în interiorul acestui sistem pentru a face din Londra un loc mai bun. Punem accent pe zonele sărace ale oraşului şi încercăm să schimbăm climatul general prin dezvoltarea unor funcţiuni care să ridice nivelul locului (dacă într-o zonă periferică se construieşte o instituţie publică, un centru cultural etc., se produc anumite schimbări benefice – n.r.). Avem mai multe strategii: dezvoltarea spaţiilor verzi, a parcurilor, a spaţiilor publice, îmbunătăţirea aspectului oraşului, a drumurilor, îmbunătăţirea condiţiilor din locuinţele sociale, reducerea emisiilor de CO2.
CI: Cine face regulamentele urbane?
PB: Primăria. Aceste regulamente sunt revizuite la un interval de cinci-şase ani.
CI: Ce aţi făcut cu fostele zone industriale din oraş?
PB: Agenţia de Dezvoltare a Londrei are în proprietate terenuri în valoare de circa 600 de miliarde de euro, printre care şi foste zone industriale. Dorim să implicăm dezvoltatori privaţi pentru construirea de locuinţe şi alte noi proiecte de dezvoltare. Profitul obţinut îl investim pentru a cumpăra noi terenuri. Ca şi arhitect, m-am ocupat de bucăţi din aceste proiecte de regenerare urbană, în special în estul Londrei. Am restructurat zona şi am adaptat-o la noile cerinţe. Unde am putut păstra clădirile, le-am păstrat. Unde nu, le-am demolat.
CI: În Bucureşti, municipalitatea are în plan să construiască mai multe drumuri şi pasaje în centrul oraşului. Sunt arterele noi o soluţie pentru rezolvarea problemelor de trafic?
PB: În momentul în care construieşti drumuri, creşti volumul de trafic. Un studiu recent arată că, neconstruind aceste drumuri, 60% la sută din trafic dispare. Bucureştiul are mari dificutăţi cu traficul. Această problemă poate fi rezolvată prin dezvoltarea transportului în comun şi prin politici urbane care să stimuleze dezvoltarea unor noduri intermodale (de exemplu, gări unde ai acces la mai multe mijloace de transport – n.r.) combinate cu parcări. Astfel, o persoană vine cu maşina până la cea mai apropiată staţie, parchează şi merge mai departe cu trenul, spre exemplu. Pe lângă decongestionarea traficului, unul dintre beneficiile acestor noduri este că generează venituri pentru oraş prin plata parcării.
CI: Cum gestionaţi problema traficului la Londra?
PB: Nu este parte din responsabilitatea mea traficul londonez, dar politica urbană londoneză a condus la dezvoltarea celei mai mari reţele de autobuze din lume, dezvoltarea metroului, a trenului uşor către estul Londrei şi, recent, dezvoltarea unei mari staţii de cale ferată intraurbană. În ultimii 20 de ani, una dintre măsurile cele mai importante a fost limitarea accesului maşinilor în oraş prin realizarea unor benzi unice pentru autobuze şi taxiuri.
CI: La Londra se mai construiesc pasaje supraterane asemenea Pasajului Basarab? Ce faceţi cu pasajele supraterane existente?
PB: Noi avem în plan demolarea unor astfel de pasaje. Acum doi ani am terminat proiectul pentru demolarea unui uriaş pasaj din estul Londrei şi l-am transformat într-o stradă cu două sensuri, iar pe restul terenului am amenajat un parc. Acum lucrăm la un proiect pentru un pasaj subteran prin centrul Londrei. Scopul este să reducem traficul la suprafaţă şi să amenajăm străzi pietonale. Mai sunt şi alte proiecte unde dorim să demolăm acest tip de infrastructură care rupe oraşul în bucăţi şi îngreunează comunicarea între acele părţi ale oraşului.
CI: Primăria londoneză poate impune anumite restricţii în ceea ce priveşte construcţiile noi?
PB: Încercăm să încheiem parteneriate public-private, dar şi să contribuim la dezvoltarea unei viziuni comune între părţile implicate. Rolul nostru este să negociem cu dezvoltatorii deoarece, luate individual, dezvoltările lor pot să nu le aducă nici lor avantaje şi nici oraşului.
CI: Cum protejaţi monumentele şi zonele ocrotite de presiunea imobiliară?
PB: Există un regulament pentru protejarea clădirilor istorice. De asemenea, am identificat anumite părţi ale oraşului şi le-am oferit statutul de zonă protejată. Aceste zone au calităţi arhitecturale sau istorice relevante, iar intervenţiile sunt limitate.
CI: Dacă are cineva o clădire monument şi vrea să o demoleze ca să construiască altceva în loc, este posibil?
PB: Clădirile clasate drept monument nu se pot demola deoarece este nevoie de autorizaţie, care nu se obţine. Dacă demolezi fără autorizaţie este penal. Asta implică amenzi foarte mari şi chiar închisoare.
CI: Ce se întâmplă dacă îşi lasă casa în paragină?
PB: Dacă eşti proprietarul unei clădiri monument, ai obligaţia să o menţii în bune condiţii. În situaţii extreme, primăria ia clădirea, o repară şi apoi te pune să plăteşti reparaţiile. Nu este un caz foarte des întâlnit, însă este posibil. De asemenea, autoritatea locală cumpără casa, deoarece se consideră că prin neîngrijirea ei vecinătăţile sunt afectate.
CI: Care sunt avantajele proprietarilor de monumente?
PB: Proprietarii de clădiri monument pot primi înapoi contravaloarea TVA-ului aferent sumei cheltuite pentru reparaţii. Însă această lege este un pic ciudată. Primeşti aceşti bani doar dacă faci anumite modificări funcţionale, nu şi dacă o restaurezi.
CI: În România sunt dese cazurile în care proprietarii nu întreţin faţadele clădirilor. Cum îi obligă primăria londoneză pe proprietarii imobilelor să îşi întreţină faţadele?
PB: Nu obligăm proprietarii să facă asta. Uneori o fac, alteori nu. Dar este în interesul lor să o facă pentru că altfel scade valoarea imobilului. Ca să îi încurajăm, le oferim nişte granturi. Primăria intervine doar atunci când clădirea devine pericol public.
CI: Cum protejaţi spaţiile verzi de presiunea imobiliară? Ce păţeşte un proprietar care defrişează ilegal o suprafaţă înverzită?
PB: Avem o regulă foarte clară! Nu poţi construi pe nici un fel de spaţiu verde. Prin spaţiu verde nu se înţelege numai parcuri, ci orice formă de spaţiu plantat. Dacă vrei să construieşti, trebuie să obţii autorizaţie şi nimeni nu îţi va da o autorizaţie de construire pe un spaţiu verde. În cazul în care construieşti fără autorizaţie, imobilul va fi demolat.
CI: Parlamentul României vrea să elimine din Legea spaţiilor verzi interdicţia de a construi pe aceste spaţii. Cum comentaţi?
PB: În nici un caz să nu faceţi asta! Spaţiile verzi sunt şi aşa foarte puţine. Municipalitatea ar trebui să aibă o politică foarte puternică de protecţie a spaţiilor verzi.
CI: În ultimii ani aţi vizitat în mai multe rânduri Bucureştiul. Ce părere v-aţi făcut despre dezvoltarea urbanistică a oraşului? Ce părere aveţi despre calitatea arhitecturală şi urbanistică a construcţiilor noi din Bucureşti?
PB: Am văzut una sau două clădiri bune, dar am văzut şi foarte multe clădiri care nu spun nimic, iar oraşul ar trebui să facă mai multe în direcţia asta.
CI: Londra are o tradiţie în a organiza concursuri pentru amenajarea spaţiilor publice. Cum încurajaţi această practică?
PB: Considerăm că este o idee foarte bună, deoarece spaţiile publice reprezintă locul unde oraşul respiră, unde oamenii se întâlnesc. Trebuie să fie foarte bine proiectate şi de aceea organizăm competiţii, ca să câştige cei mai buni dintre cei mai buni.
CI: Populaţia, vecinii sunt consultaţi când în cartierul lor se intenţionează să se ridice o clădire nouă? Cum se desfăşoară consultarea populaţiei? Cât de importantă este părerea vecinilor?
PB: Este de datoria noastră să consultăm populaţia şi să ascultăm propunerile lor. Uneori însă, se abuzează de acest drept pentru a împiedica anumite dezvoltări.
