Revista Cuvântul, Facultatea de Litere a Universitatii din Craiova si Fundatia „Editura Scrisul Românesc“ organizeaza o conferinta cu tema „Grupul de la Paltinis: filozofie, literatura, cultura“, vineri, 11 noiembrie, incepând cu ora 12.30, in Sala Albastra a Universitatii din Craiova. Tema este una sensibila, incitanta si ii are ca protagonisti pe: Mihai Sora, Andrei Cornea, Marius Ghica si Mircea Martin. Neindoielnic, „actorul“ principal al acestui „spectacol“ existentialist este filozoful Mihai Sora, primul român care a debutat cu o carte la Editura „Gallimard“ din Franta, inaintea lui Eugen Ionescu si Emil Cioran.
Mihai Sora este apreciat ca fiind unul dintre cei mai valorosi oameni de cultura contemporani. De asemenea, nu trebuie omis ca Sora a fost studentul preferat al lui Mircea Eliade si discipol al lui Nae Ionescu. Acesta a trait zece ani in Franta, a fost membru al Partidului Comunist Francez si s-a trezit din utopie dupa reintoarcerea sa in România. De curând, a implinit venerabila vârsta de 89 de ani, iar cu volumul „Clipa si timpul“ a incheiat ciclul filozofic inceput cu „Sarea pamântului“ continuat cu „A fi, a face, a avea“, si cu „Eu & tu & el & ea sau Dialogul generalizat“.
Au circulat legende, s-au creat mituri, s-au stârnit polemici in toate mediile culturale in legatura cu „Grupul de la Paltinis“. Apoi, sa nu uitam ca a existat Scoala de la Paltinis, unde celebrul filozof Noica a avut discipoli de valoare si o multime de admiratori care, intre timp, au devenit adevarati pelerini. De aceea, este destul de dificil sa te pronunti, intr-un fel sau altul, in absenta marilor disparuti. In special, in absenta lui Constantin Noica, gânditorul care a polarizat in jurul sau o reala miscare filozofica.
Generatia ’27 si-a platit tributul
In alta ordine de idei, daca ar fi trait si s-ar fi intâlnit toti gigantii la masa dialogului pentru a aborda cauzele care au determinat infiintarea „Grupului de la Paltinis“, nu exista riscul instalarii unei „competitii“ imorale intre „victime“. De ce? Pentru simplul fapt ca inclusiv generatia ’27 (Eliade, Noica, Cioran, precum si mentorul acestora Nae Ionescu) a platit tribut ideologiei miriapodului colectiv. Gabriel Liiceanu, Andrei Plesu, Horia-Roman Patapievici si alte personalitati culturale de prestigiu, de vârste apropiate, interlocutori pe aceeasi tema delicata, ar raspunde cu brio, prin valoarea personala, fiecare la categoria sa „de vârsta“, insa ma tem de neinstalarea unei competitii morale, alaturi de marii disparuti. De aceea, incep sa-i dau crezare lui Nicolae Manolescu care, in urma cu putin timp, afirma ca in momentul de fata literatura româna contemporana nu are nimic pentru „export“. In atari conditii, Timisoara interbelica, orasul de bastina al filozofului Sora, multilingva si toleranta, mai poate oferi un model necesar azi reinventarii valorilor convietuirii culturale, in spirit european? Greu de spus. Si… pentru o Capitala monoculturala, unde sansele sunt din ce in ce mai diminuate, raspunsul poate fi gasit la frontiera cu imposibilul.
Biblioteca din groapa
Mihai Sora s-a nascut in 7 noiembrie, 1916, intr-un sat, la numai 16 kilometri de Timisoara. Tatal sau, preot si profesor de religie, a avut o biblioteca de-a dreptul impresionanta. Dupa intrarea României in razboi, in 1916, din cauza persecutiilor, acesta a fost nevoit s-o ingroape in pamânt, pentru a nu-i fi confiscata. O groapa imensa ai carei pereti au fost „izolati“, astfel incât cartile sa nu se deterioreze. Peste doi ani, acestea au fost scoase la lumina.
Mihai Sora scrie si citeste cursiv de la vârsta de cinci ani, cartile fiindu-i de mare folos. Clasele primare le-a facut intr-o scoala cu predare simultana, deoarece in sat exista doar un invatator, iar scoala avea o singura clasa. A urmat cursurile liceale la Timisoara. Era posesorul unui sistem de lecturare foarte rapida, devenind un cert devorator de carte. In liceu, Mihai Sora a studiat franceza, germana, italiana, latina si elina cu profesori nativi de limbi moderne, culminând cu insusirea acestora. In ultima clasa de liceu, eminentul elev a câstigat un concurs organizat de Institutul Francez, primind o diploma si o mare editie critica din Baudelaire, cu o dedicatie facuta de ambasadorul Frantei, Vladimir d’Ormesson, tatal romancierului Jean d’ Ormesson – ziarist la Le Figaro.
A urmat cursurile Facultatii de Filozofie din Bucuresti, a scris articole la revista „Semne“, coordonata atunci de Stelian Tecuceanu. In facultate se intâlnisera aproape toti premiantii din tara.
Legaturile filozofului cu Rezistenta Franceza
La finalizarea studiilor superioare, directorul Institutului Francez din Bucuresti, Alphonse Dupront – un medievalist de notorietate in istoriografia franceza, i-a acordat lui Mihai Sora o bursa de studii in Franta, incepând din anul 1938. A fost obligat de imprejurari sa stea mai bine de zece ani, pâna in 1948, deoarece, intre timp, incepuse cel de-al doilea Razboi Mondial. Spre sfârsitul acestuia, Sora a avut legaturi cu Rezistenta Franceza. In anul 1940, acesta s-a stabilit la Paris. La prima intoarcere in România, a fost oprit la granita din ordinul Anei Pauker. Asadar, au trecut multi ani pentru a se intâlni cu familia si prietenii. In 1947, la nici 31 de ani impliniti, Mihai Sora a debutat cu o carte la Editura „Gallimard“ din Franta, inaintea lui Eugen Ionescu si Emil Cioran. Un debut fara precedent in rândul personalitatilor culturale din România. In 1948, Sora a comis imprudenta de a se intoarce in tara pentru a-si vizita parintii. A fost obligat sa ramâna in patrie, fara a se mai putea intoarce in Franta.
31 de ani de tacere
Vreme de 31 de ani, filozoful Mihai Sora a fost supus conspiratiei tacerii, nemaiavând dreptul sa publice vreo carte. Abia in 1978, dupa mai bine de 31 de ani de tacere, Sora, filozoful care ii uluise pe parizieni, a reusit „performanta“ de a debuta si in România! De aceea, ca un blestem anecdotic, Mihai Sora se considera cel mai batrân scriitor al generatiei ’80. A frecventat impreuna cu optzecistii „Cenaclul de Luni“, condus de criticul Nicolae Manolescu, legând prietenii durabile cu Florin Iaru, Bogdan Ghiu, Ioan Bogdan Lefter, Magda Cirneci, Elena Stefoi, Petre Romosanu, Mariana Marin, insa alegându-si propriul drum sub influenta lecturilor din Radulescu Motru, filozofiei lui Blaga, Eonul Dogmatic si Fenomenologia husserliana.
Neindoielnic, experienta de viata a celui mai important filozof in viata este in strânsa legatura cu ceea ce s-a intâmplat in istoria ultimelor sase sau sapte decenii: al doilea razboi mondial, Holocaustul si Gulagul, internationalismul comunist cu centrul la Moscova, nationalismul ceausist si nu numai. Multe din aceste evenimente au fost traite de Sora si le-a suportat consecintele.
