Lavinia Toma-Tumbăr are 35 de ani, este avocat din anul 2000 şi lector universitar doctor la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii din Craiova. Tânăra avocată conduce activitatea de consultanţă a societăţii civile de avocatură Tumbăr, Cega & Popa. Este specializată în fuziuni şi achiziţii corporate, contencios administrativ şi fiscal, dreptul proprietăţii imobiliare, drept bancar, dreptul muncii şi dreptul proprietăţii intelectuale. Într-un interviu acordat GdS, Lavinia Toma-Tumbăr ne vorbeşte despre deschiderea doljenilor către protecţia dreptului de proprietate intelectuală, despre clauzele abuzive existente în procesele debitorilor cu băncile.
Gazeta de Sud: De ce aţi ales avocatura?
Lavinia Toma-Tumbăr: Această profesie se potriveşte cel mai bine temperamentului meu. Sunt o persoană extrem de dinamică, iar ca avocat mă confrunt zilnic cu provocări profesionale. Cel mai fascinant este că, în această profesie, reuşeşti să găseşti soluţii la anumite probleme de drept care, aparent, nu au nici un fel de rezolvare. De aceea îmi place să fiu avocat, de aceea în fiecare zi, cel puţin zece ore, doar asta fac.
GdS: Cum este pentru o femeie să activeze într-o societate de avocatură?
L.T.T.: Din fericire, vă pot spune că nu este mai dificil pentru o femeie decât pentru un bărbat să exercite această profesie într-o firmă. Tocmai de aceea le adresez un îndemn tinerelor femei care doresc să îşi construiască o carieră ca avocat: „Curaj, se poate!“ Această mentalitate a femeii cum că bărbaţii se cred superiori nouă din punct de vedere profesional în anumite domenii este depăşită. Dacă nu ne schimbăm noi această mentalitate, dacă noi, femeile, nu încetăm să ne mai considerăm oprimate, atunci vom avea foarte multe de pierdut. Pentru că, în realitate, şi bărbaţii ne respectă pentru inteligenţa noastră, pentru forţa de muncă, pentru rezultatele pe care le obţinem. Deşi lucrez într-o lume dominată de bărbaţi, până în prezent, nu am simţit niciodată, dar niciodată că aş fi în vreun fel dezavantajată de poziţia de femeie. Pentru că nici eu nu cred asta. Este foarte important la nivel mental cum ne considerăm din punctul acesta de vedere.
GdS: Cum catalogaţi jurisprudenţa din România?
L.T.T.: Practica judiciară este într-o continuă formare. Legislaţia fundamentală s-a modificat. Mă refer, în special, la modificarea Codului Civil şi a Codului de Procedură Civilă. Şi atunci, şi practica judiciară este într-o continuă evoluţie şi formare, în sensul adaptării la aceste modificări legislative extrem de numeroase. Cuvântul care caracterizează în momentul de faţă jurisprudenţa este schimbarea, ceea ce este un lucru normal, pentru că schimbarea stă la baza evoluţiei.
GdS: Schimbarea este benefică „actorilor“ care îşi pun pe tapet, în sistemul judiciar, poate viaţa privată, poate activitatea, afacerile? Adică, este această schimbare în avantajul lor?
L.T.T.: Privit la modul singular, cred că aceste modificări pot să aducă numeroase inconveniente, pentru că fără o practică unitară pot să existe şi erori, care să afecteze direct justiţiabilul. Dar, pe ansamblu, se va crea o practică unitară şi vom evolua din punct de vedere al practicii judiciare. Suntem contemporani cu o multitudine de modificări legislative, cred că suntem o generaţie de sacrificiu.
GdS: Aţi simţit vreodată că vreun client al dumneavoastră a fost nedreptăţit în justiţie?
L.T.T.: E o întrebare sensibilă (zâmbeşte). Din păcate, au fost câteva situaţii de acest gen. Din fericire, în marea majoritate a cazurilor, am reuşit să corectăm soluţiile nedrepte, în căile de atac. Noi ne confundăm foarte mult cu clientul şi atunci când el pierde, pierdem şi noi. Poate de multe ori suntem subiectivi în aprecierea soluţiilor instanţei, dar, uneori, avem şi fericirea… de a corecta soluţiile nedrepte, în căile de atac.
GdS: Un oarecare subiectivism trebuie să existe, nu-i aşa?
L.T.T.: În mod categoric! Asta ne face să fim mai buni. Asta ne face oameni!
GdS: O definiţie a justiţiei sună cam aşa: „…Principiu moral având ca esenţă conformitatea cu adevărul“. Dar cum vedeţi dumneavoastră legile româneşti? Sunt ele juste, echitabile, sau oferă multe portiţe de scăpare?
L.T.T.: Aţi oferit o definiţie academică a noţiunii de justiţie. Principiul care caracterizează actul de justiţie este, în opinia mea, echitatea. Legile sunt acte normative formate dintr-o serie de reguli abstracte, interpretabile şi uneori evazive. Ceea ce este important în justiţie este aplicarea acestor reguli, care trebuie făcută în mod echitabil. Şi este menirea judecătorului de a păstra acest echilibru.
GdS: Care a fost cel mai spectaculos caz la care aţi lucrat (doar speţa)?
L.T.T.: Acum mai mult de doi ani, firma noastră de avocatură a fost învestită cu o serie de litigii privind eliminarea unor clauze abuzive din contracte de credit. Era un număr important de clienţi şi eram la început de drum. A fost interesant pentru că, la vremea aceea, nu se crease o practică în domeniu. Dreptul consumatorului era la început de drum. Băncile cu care ne judecam angajaseră case de avocatură importante, iar apărările erau complicate şi stufoase, timp în care practica judiciară era zero. Clienţii erau speriaţi de eventualitatea pierderii proceselor, având în vedere costurile pe care ar fi trebuit să le suporte. Dar bucuria clienţilor noştri, manifestată atunci când îi anunţam că au câştigat procesul, a fost cea mai mare satisfacţie. Acesta a fost cel mai spectaculos caz, prin prisma laturii afective implicate, pentru că erau clienţi persoane fizice, erau clienţi care ne expuneau sentimentele lor, temerile lor înainte de proces şi, pe lângă efectuarea profesiei noastre, în sensul aplicării cu stricteţe a legii, am reuşit să şi îi ajutăm să treacă peste… Era o noutate, eram la început de drum şi vă daţi seama de impactul psihologic într-un astfel de litigiu asupra unui grup important de persoane, dar soluţiile favorabile pe care le-am obţinut le-a adus o satisfacţie majoră.
GdS: Soluţiile în asemenea procese au rămas definitive şi irevocabile?
L.T.T.: Da, au rămas definitive!
GdS: Ce simţiţi atunci când câştigaţi un proces pentru un client?
L.T.T.: Vă daţi seama că ne bucurăm! Avem satisfacţia că munca noastră a fost eficientă, exact cum vă spuneam mai devreme.
GdS: Dar atunci când pierdeţi?
L.T.T.: Clienţii noştri sunt pentru noi prioritari. Preluăm asupra noastră problemele cu care ne învestesc. Atunci când soluția oferită de instanță nu este favorabilă, în ciuda efortului profesional depus, atunci dezamăgirea este mare, dar clienții noștri trebuie să știe că noi facem tot ceea ce este omenește posibil pentru a le susține interesele. Ne dedicăm cu tot sufletul și tot timpul nostru pentru a fi bine.
GdS: Vi s-a întâmplat în carieră să fiţi ameninţată în vreun fel? V-aţi simţit vreodată pusă în diverse pericole?
L.T.T.: Nu, nici vorbă de aşa ceva. Domeniul în care lucrez nu mă expune unor astfel de riscuri.
GdS: Activaţi în domeniul consultanţei comerciale şi fiscale. Este respectată proprietatea de orice fel în România, inclusiv cea intelectuală?
L.T.T.: După mai mult de 20 de ani de exercițiu în ceea ce privește drepturile și libertățile individuale, românii au început să respecte dreptul de proprietate. Evident că mai avem mult… Nu avem încă mentalitatea semenilor noștri din statele occidentale, dar suntem pe drumul cel bun. Ideea este că conflictele legate de proprietatea pură au început să se diminueze ca număr față de perioada postdecembristă imediată. În ceea ce privește proprietatea intelectuală, aici suntem la început de drum. Din punctul acesta de vedere, sunt convinsă că lucrurile vor evolua în timp, în condițiile în care vom fi informați. Asta este cheia: accesul la informație. Vă spun că agenții economici, în ceea ce privește proprietatea industrială, publicul larg a început să fie din ce în ce mai educat. Am început să înregistrăm din ce în ce mai des mărci la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci.
GdS: Sunt din Dolj aceste firme care înregistrează mărci la OSIM?
L.T.T.: Da, de la noi. Eu mă refer doar la Dolj. Persoane care aveau dreptul la o marcă înregistrată la OSIM, văzându-și drepturile încălcate de un concurent sau de alt agent economic, au început să aibă reacție. Și asta eu o văd ca pe o chestiune extrem de benefică. În domeniul dreptului de autor, în ceea ce privește programele informatice deja, de ceva timp, autorii acestor programe informatice își înregistrează dreptul la ORDA (Oficiul Român al Drepturilor de Autor – n.r.). Cred că începem să ne însușim cunoștințele fundamentale privind protecția dreptului de proprietate intelectuală.
GdS: Putem să concluzionăm că avem „creiere“ în Dolj care au început să își cunoască drepturile?
L.T.T.: Suntem din punctul acesta de vedere în plin proces de evoluție. Avem 20 de ani de exercițiu, nu? (zâmbește).
GdS: Modificările dese ale legislației fiscale duc la procese între partenerii de afaceri sau între companii și stat?
L.T.T.: Din păcate, modificările legislative fiscale sunt mult prea numeroase! Sunt atât de numeroase, încât chiar și specialiștii în domeniul fiscal au dificultăți în a identifica soluția corectă într-o anumită speță. Trăim cu toții o mare incertitudine din punct de vedere fiscal. În mod paradoxal, după ce ți-ai plătit în mod constant dările la stat, controlorul fiscal mai identifică după cinci ani o obligație de plată. Te obligă la plata retroactivă, dar și la penalități mai mari decât obligația principală. Și asta pentru că legislația fiscală nu numai că se modifică mereu, dar este extrem de interpretabilă și evident că se nasc numeroase litigii în urma acestor controale fiscale. Litigiile vizează pe de o parte agentul economic, iar pe de altă parte, statul. Nu cunosc să existe litigii între societăți comerciale generate de legislația fiscală.
GdS: Poate în urma aplicării sistemului de TVA la încasare să apară între societăți litigii?
L.T.T.: Ar există o rațiune pentru care aceste litigii să existe, și anume solicitarea de despăgubiri. De exemplu, partenerul de afaceri a aplicat eronat legislația fiscală, iar tu, colaborator, ai avut de suferit în urma unui control, în sensul că taxa pe valoarea adăugată nu a fost considerată deductibilă cu ocazia controlului fiscal. Dar, în condițiile în care legislația fiscală este echivocă, adică evazivă, într-o continuă modificare, este foarte greu să stabilești culpa, vina agentului economic partener. Dacă am discuta despre o legislație fiscală clară, atunci genul de litigii la care faceți referire ar fi posibil.
GdS: În felul acesta vedem noi pe stradă oameni liberi care au fost acuzați de ani buni de evaziune fiscală?
L.T.T.: Evaziunea fiscală este cu totul altceva. Presupune existența unui element intenționat dominant: vina, reaua-credință. Deci, nu este vorba despre încălcarea unei legislații fiscale, ci este vorba despre încălcarea unei legi penale. În ceea ce privește măsurile coercitive de pedepsire a unei astfel de persoane, iarăși este interpretabil. Informația nu ajunge la noi în mod complet. Se difuzează trunchiat, nu știi ce se ascunde în spate… și neavând toate aceste informații nu pot să mă pronunț în acest sens.
GdS: Sunteți specializată în achiziții corporate, fuziuni și în contencios administrativ și fiscal. Apelează des companiile la asemenea servicii?
L.T.T.: V-am spus că suntem într-o evoluție, din punct de vedere al aplicării dreptului. Și companiile au înţeles că este foarte importantă corectitudinea, din punct de vedere juridic, documentelor incidente existenţei şi activităţii lor. De aceea, ele apelează la profesionişti, există o astfel de deschidere şi clienţii apelează adesea la consultanţă pe anumite segmente: este vorba de etapa precontractuală; este vorba de etapa negocierii şi întocmirii unor contracte incidente activităţii; este vorba despre partea de fuziune sau de divizare, în care în mod obligatoriu este făcută de specialişti, pentru că gradul de dificultate este mare de cele mai multe ori. Partea de achiziţii este, iarăşi, deosebit de importantă pentru că poate fi vorba despre achiziţionarea unei afaceri, a unei alte companii sau a unui fond de comerţ. Foarte importantă este etapa de verificare, de „due diligence“, pentru că trebuie să vezi ceea ce cumperi. De ce spun lucrul acesta? Dacă atunci când vrei să cumeri o casă te duci, o vizitezi şi faci verificările necesare, atunci când cumperi o afacere, obiectul achiziţiei este nepalpabil. Este o sumă de acte care trebuie verificate în prealabil de un profesionist. Altminteri, e posibil să investeşti o sumă de bani şi să constaţi că nu mai poţi să-i recuperezi.
GdS: Care sunt cauzele cele mai des întâlnite în care firmele apelează la justiţie?
L.T.T.: Recuperările de creanţe sunt cele mai des întâlnite. Într-o epocă a dificultăţilor economice care ne marchează existenţa zilnică, recuperarea de creanţe rămâne principalul subiect cu care ne confruntăm.
GdS: Cât durează un astfel de proces de recuperare de creanţe?
L.T.T.: Din păcate, prea mult! Sperăm în viitorul apropiat ca procedurile alternative întocmite de Codul de Procedură Civilă să ne scoată din acest impas. În toate statele europene arbitrajul este principala opţiune a agenţilor economici, a corporaţiilor. De aceea, şi noi încercăm să ne convingem clientela că o soluţie viabilă pentru soluţionarea rapidă şi echitabilă a unui astfel de litigiu este arbitrajul. Folosesc des cuvântul echitabil, pentru că într-un proces o parte câştigă, o parte pierde, dar important este ca soluţia dată să fie cea corectă.
GdS: Curtea de Arbitraj se găseşte în sediul Camerei de Comerţ. În ultima perioadă au început firmele să fie mai deschise către arbitraj?
L.T.T.: În ultima perioadă se simte o intensificare a cererilor pentru arbitraj. Nu am o centralizare a cererilor ca număr, ca volum, dar sunt convinsă că, dacă agenţii economici ar înţelege avantajele arbitrajului, nu ar ezita să apeleze la arbitraj.
GdS: Societatea de avocatură Tumbăr, Cega&Popa, a cărei activitate de consultanţă o conduceţi este membră a Camerei de Comerţ şi Industrie Dolj. Care este implicarea Camerei de Comerţ în „viaţa“ membrilor săi?
L.T.T.: Având în vedere că noi suntem avocaţi, apreciem foarte mult împlicarea Camerei de Comerţ în ceea ce priveşte susţinerea arbitrajului. Noi, ca avocaţi, am reprezentat clienţii în litigii deduse arbitrajului şi am putut percepe direct avantajele acestor proceduri. Organizarea şi susţinerea arbitrajului de către Camera de Comerţ consider eu că este de impact pentru mediul de afaceri. De asemenea, găsesc benefice pentru viaţa membrilor CCI acele cursuri pe care le organizează instituţia şi aş sublinia cursurile privind fiscalitatea şi resursele umane.
GdS: Sunteţi şi cadru universitar. Reuşiţi să realizaţi tot ce vă propuneţi într-o singură zi?
L.T.T.: Da. Pentru că am reuşit să-mi găsesc echilibrul în ceea ce fac. Şi cu cât eşti mai bine organizat, cu atât vei reuşi să faci mai multe. Secretul este un „timing“ realist.
GdS: Dacă ar fi să transmiteţi un mesaj unei femei, la începutul lunii martie, cui aţi transmite gândurile dumneavoastră?
L.T.T.: Nu m-aş adresa unei femei anume, ci m-aş adresa femeilor, în general. M-aş adresa tinerelor femei mame, care învaţă să-şi împartă viaţa între carieră şi familie şi acestei categorii de femei i-aş transmite toată admiraţia mea şi preţuirea. M-aş adresa, de asemenea, femeilor în general, spunându-le că datorită lor lumea este mai frumoasă şi mai blândă!
GdS: Există vreo femeie de la care aţi avut de învăţat, din punct de vedere profesional, de-a lungul anilor?
L.T.T.: Fiecare etapă a vieţii mele a fost marcată de un model. Dar, gândindu-mă mai bine la acest aspect, am ajuns la concluzia că fiecare model a avut două caracteristici importante: au fost femei puternice şi independente.
GdS: Omul Lavinia Toma-Tumbăr ce apreciază cel mai mult pe lume?
L.T.T.: Am o familie minunată, iar ea reprezintă pentru mine cea mai mare bucurie!
