Numele lui Ştefan Ciuceanu îl poartă o sală din cadrul Muzeului Olteniei şi una dintre sălile de lectură ale Bibliotecii Judeţene „Alexandru şi Aristia Aman“. Dar… cine este el?
La o căutare rapidă pe internet, pe un mare motor de căutare, nu veţi găsi prea multe detalii despre această persoană. De fapt, el nu a fost doar o persoană, ci o adevărată personalitate pentru Craiova, şi nu numai.
Ne întrebăm, aşadar, cine e Ştefan Ciuceanu şi cum este el cunoscut de către craioveni? Încercăm să răspundem acestei întrebări, pentru ca el să nu rămână doar cel ce dă numele a două săli – una de expoziţii şi una de lectură.
Ştefan Ciuceanu a fost un profesor. Născut pe 4 octombrie 1875 în Craiova, a fost elev al Şcolii „Obedeanu“, dar şi al Liceului „Carol I“ din oraşul nostru, iar, mai apoi, a plecat la Bucureşti, ca să studieze la Facultatea de Litere de acolo. I-a avut ca dascăli pe marii V.A. Urechia, N. Tocilescu şi Nicolae Iorga.
Vocaţia „ctitoriei“
Cariera de dascăl şi-a început-o în 1899 la Gimnaziul „Tudor Vladimirescu“ din Târgu Jiu, apoi drumul vieţii l-a purtat înapoi la Craiova, printr-un transfer, la colegiile care astăzi se numesc „Carol I“ şi „Fraţii Buzeşti“. Aici a slujit elevii şi materia care l-a propulsat în fruntea personalităţilor dragi nouă: istoria. Tot aici a predat până la moartea sa, survenită pe 16 martie 1936, ce-i drept cu o pauză de şapte ani (1922-1929), când a predat la Liceul „Moise Nicoară“ din Arad.
„Ştefan Ciuceanu este profesorul care a avut vocaţia «ctitoriei»“, se menționează în dicţionarul „Personalităţi din Oltenia“. „Arheolog cu contribuţii recunoscute în cunoaşterea şi conservarea vestigiilor trecutului nostru istoric pe meleagurile Olteniei, are meritul de a fi pus, în 1915, bazele Muzeului Regional al Olteniei (continuator al Fundaţiei «Aman», înfiinţată în septembrie 1908), al cărei prim director a şi fost“. Ca director al fundaţiei, a reuşit să ia, cu acordul preotului de la Mănăstirea Jitianu, mai multe icoane vechi, o cruce lucrată în filigran, precum şi două sfeşnice, pe care le-a adus la Craiova pentru păstrare veşnică. Într-adevăr, obiectele au rămas în patrimoniul Muzeului Aman.
Contribuţii importante
Tot Ștefan Ciuceanu a înfiinţat Secţia de Etnografie şi Istorie (1910-1914), îmbogăţind colecţiile cu piese preţioase, printre care şi steagul judeţului Dolj. Prin aportul său imens, a fost înfiinţat, la Craiova, Muzeul Regional de Antichităţi şi Etnografie al Olteniei (1 aprilie 1915), el aducându-şi contribuţia şi la Şcoala de învăţători „Dimitrie Ţichindeal“ din Arad, al cărei director a fost pentru un an, în 1923.
A fost un „conferenţiar ascultat în cadrul Societăţii «Prietenii Ştiinţei», colaborator permanent cu articole şi studii de istorie la prestigioasa publicaţie care a fost «Arhivele Olteniei», membru în Comisia monumentelor istorice, membru în comitetul de conducere a Institutului de Arheologie, creat, la Craiova, în 1934, pe lângă Muzeul Olteniei“.
Din câte s-au scris despre el, putem reţine şi faptul că a fost un „dascăl patriot“, care „s-a bucurat de aprecierea unor mari personalităţi ale ştiinţei istorice româneşti – între care la loc de frunte se situează Nicolae Iorga – care îi fusese profesor – Vasile Pârvan şi Ion Andrieşescu“. Nu doar foştii profesori şi colegii l-au iubit. L-au iubit şi elevii, de aprecierea şi preţuirea cărora s-a bucurat. „Arheologul C.S. Nicolăescu-Plopşor a mărturisit, cu numeroase prilejuri, că i-a fost «mentor» şi «părinte» spiritual“. Profesorul Ciuceanu a mai participat şi la înfiinţarea Institutului de Arheologie Olteană, alături de C.S. Nicolăescu-Plopşor, Al. Bărcăcilă şi alţii. De asemenea, are merite deosebite şi la organizarea Congresului Societăţii Numismatice Române (Craiova, 1934).
Acum ştim, măcar puţin, cine a fost Ştefan Ciuceanu. Şi ştim şi de ce tocmai o sală a muzeului şi una a bibliotecii îi poartă numele. A fost un adevărat părinte pentru instituțiile respective, iar acesta e felul în care ele încă îi păstrează vie memoria.
