Liderii statelor membre NATO au decis la summitul din Ţara Galilor că articolul 5 al Tratatului NATO, care prevede apărarea colectivă în caz de atac împotriva unei ţări membre, să se aplice şi în cazul unor atacuri cibernetice care afectează capacităţi strategice, a declarat, pentru HotNews.ro, Sorin Ducaru, asistentul secretarului general al NATO. „Unele atacuri cibernetice pot avea efecte majore, comparabile cu atacurile de tip convenţional“, a spus Ducaru, care a explicat şi modul în care România ar putea conduce iniţiativa NATO privind asigurarea securităţii cibernetice a Ucrainei. Ducaru a mai spus şi că prezenţa navală a NATO în Marea Neagră ar fi benefică pentru operaţiunile româneşti de exploatare a hidrocarburilor din platforma Mării Negre. Oficialul NATO a confirmat că a fost aprobat un plan de contingenţă pentru ţările de la graniţa estică a Alianţei, inclusiv România.
„Acest plan – Readiness Action Plan – prevede, printre altele, actualizarea perioadică a tuturor planurilor de contingenţă ale ţărilor de la frontiera estică a Alianţei, în funcţie de evoluţiile din viitor“, a explicat acesta.
Reporter: NATO a anunţat cooperarea cu Ucraina pentru asigurarea securităţii cibernetice a Kievului, iar preşedintele Traian Băsescu evocase anterior disponibilitatea României de a fi liderul acestei iniţiative. Ce presupune, mai exact, această colaborare şi care e rolul României?
Sorin Ducaru: Anunţul făcut de secretarul general al NATO împreună cu preşedintele Ucrainei s-a referit la constituirea de către aliaţi a patru fonduri voluntare – „Trust Funds“ pentru Ucraina: unul pentru sprijinirea în domeniul comandă/control operaţional; unul pentru logistică; unul pentru sprijin medical şi reabilitare a răniţilor şi unul pentru sprijin în domeniul apărării cibernetice.
Preşedintele României a anunţat chiar în cadrul reuniunii NATO-Ucraina disponibilitatea României de a prelua rolul de „naţiune-lider“ pentru acest „Trust Fund“ destinat apărării cibernetice. Nu este vorba de a conduce o „operaţiune de apărare cibernetică“, ci de promovarea, constituirea, atragerea de fonduri – prin contribuția voluntară a unor aliaţi – şi promovarea unor proiecte care să răspundă nevoilor Ucrainei în domeniul apărării cibernetice.
Ucraina a transmis deja către NATO o listă de nevoi şi priorităţi în acest sens, iar proiectele care vor fi promovate, după constituirea acestor fonduri, vor răspunde acestor priorităţi.
Nu este prima dată când România este naţiune lider în constituirea unui „trust fund“. Experienţa în promovarea şi gestionarea fondului pentru distrugerea substanţelor chimice periculoase din Republica Moldova este extrem de relevantă în acest sens. De asemenea, investiţiile realizate şi experienţa câştigată în promovarea unei strategii naţionale, a legislaţiei corespunzătoare şi a dezvoltării unor capabilităţi de apărare cibernetică de asemenea importanță în direcţionarea unor proiecte relevante pentru Ucraina, împreună cu specialiştii din cadrul NATO, din divizia pe care o conduc şi din cadrul Agenţiei Pentru Comunicaţii şi Informaţii a NATO (NCIA).
Repet, nu se pune problema lansării vreunei operaţiuni cibernetice, ci aceea de a stimula aliaţii să doneze fonduri şi apoi de a genera proiecte care să răspundă priorităţilor de apărare cibernetică ale Ucrainei.
Rep.: Ce riscuri pentru securitatea energetică a României şi a NATO pune acţiunea Rusiei în Ucraina, mai ales după anexarea ilegală a Crimeei?
S.D.: Criza din Ucraina are şi o importantă dimensiune în planul securităţii energetice a Ucrainei, dar şi a unor ţări NATO care depind într-o proporţie semnificativă de importul de petrol şi gaze din Rusia. Pe acest fond, ţările NATO şi-au diversificat în ultimii ani, în special după crizele din anii 2007-2008, sursele de energie, au realizat câteva importante conexiuni între diverse conducte de transport şi au crescut volumul depozitelor de petrol şi gaze, astfel încât impactul unor potenţiale reduceri sau blocaje în ce priveşte transportul de gaze din Rusia prin Ucraina către Europa să fie mai redus.
Pentru Ucraina însă, vulnerabilitatea a rămas mare, iar anexarea ilegală de către Rusia a Crimeei a adus cu sine şi deconectarea Ucrainei de resursele de gaze în această zonă.
În ceea ce priveşte România, este ştiut faptul că, faţă de alte state din regiune precum Bulgaria, Ungaria sau Slovacia, suntem mai puţin dependenți de importurile de gaze din Rusia, datorită faptului că aproximativ jumătate din consumul necesar este asigurat din producţia internă, şi în ultimii ani am crescut şi capacităţile interne de stocare a gazului. Cu toate acestea, disfuncţionalităţile şi blocajele în tranzitul de gaze dinspre Rusia, prin Ucraina, către România, mai ales dacă se vor manifesta pe termen mai lung, vor avea, bineînțeles, un impact nefavorabil.
Rep.: Pot fi afectate operaţiunile de exploatare a hidrocarburilor de pe platforma maritimă a României de acţiunile Rusiei?
S.D.: Este de la sine înţeles că activităţile de tip economic, şi mai ales unele complexe cum sunt cele de exploatare a resurselor energetice marine din Marea Neagră, se pot desfăşura în condiţii optime într-un climat lipsit de tensiuni sau crize cu caracter militar. De aceea am pledat consecvent, inclusiv în cadrul NATO, pentru menţinerea unui climat de pace şi stabilitate, lipsit de tensiuni militare, subliniind importanța solidarităţii alianţei în menţinerea acestui climat, inclusiv prin prezenţa unor nave aliate în Marea Neagră.
Rep.: E nevoie de o redefinire a articolului 5 din Tratatul NATO, astfel încât aliaţii să ia în calcul apărarea colectivă în faţa declanşării unui atac cibernetic care afectează capabilităţi strategice ale unui stat membru NATO?
S.D.: Articolul 5 al Tratatului NATO nu trebuie redefinit. Este, dacă vreţi, „sacrosanct“, iar la acest summit aliaţii au decis că „apărarea cibernetică este parte integrantă a apărării colective a Alianţei“, ceea ce înseamnă că articolul 5, simbolizat prin cunoscutul moto „Toţi pentru unu şi unu pentru toţi“, este valabil şi pentru atacuri cibernetice, recunoscându-se în acest context că unele atacuri cibernetice pot avea efecte majore, comparabile cu atacurile de tip convenţional. Sigur că aplicarea articolului 5 ţine de o decizie politică a aliaţilor de la caz la caz şi în funcţie de impactul şi contextul specific al unui anumit atac.
Rep.: Anders Fogh Rasmussen a făcut declaraţii repetate despre campaniile de manipulare a opiniei publice şi a societăţii civile din Europa de către Rusia. Are NATO în vedere acţiuni de contracarare?
S.D.: Principala metodă a Alianţei de contracarare a acestor campanii de manipulare este transparenţa şi expunerea/diseminarea către opinia publică a acelor date şi dovezi care invalidează tendinţele de „torsionare“ a adevărului, minciunile şi manipulările lansate de partea rusă. Fotografiile obţinute prin satelit sau datele furnizate de avioanele de supraveghere care au fost oferite opiniei publice reflectă acest lucru. Faţă de o asemenea manipulare nu poţi răspunde cu „aceeaşi monedă“, cea mai bună metodă de contracarare fiind diseminarea adevărului. În plus, mesajele publice, comune, ale liderilor aliaţi, inclusiv la acest summit, de condamnare a acţiunilor destabilizatoare sau ilegale ale Rusiei, prin angajarea credibilităţii Alianţei şi a liderilor statelor membre, sunt în măsură să contracareze acţiunile de manipulare de care aminteaţi.
Corespondenţă din Newport Cristian Pantazi – HotNews.ro
