Constantin Tosum dezvaluie cum a reusit selectionata de tineret a României sa câstige bronzul mondial, desi la plecare prea putini o creditau cu sanse la podium.
Câstigatoare a medaliilor de bronz la CM de handbal tineret din Canada, reprezentativa României a avut in delegatie si un craiovean, antrenorul secund Constantin Tosum. Acesta i-a fost ajutor lui Gavril Kozma si anul trecut, când, cu aceeasi reprezentativa, dar din care au lipsit patru titulare, România a devenit vicecampioana europeana. Antrenorul craiovean, care activeaza la Clubul Sportiv Scolar Universitatea Craiova, a avut ieri o intâlnire cu presa craioveana, la initiativa directorului Alexandru Tutan, povestind trairile din timpul partidelor, dar si câteva fragmente din experienta canadiana.
– Domnule Tosum, câteva cuvinte despre aceste Mondiale?
– A fost un campionat greu si, chiar daca in tara s-a scris la un moment dat ca echipele au fost slabe, aceste afirmatii au apartinut necunoscatorilor. Cel putin in seria noastra au fost meciuri echilibrate, cu rezultate surprinzatoare. Apoi, va asigur ca pe lânga echipele consacrate, Danemarca, Rusia, Franta, Coreea de Sud, din urma vin puternic reprezentative precum cele ale Braziliei, Japoniei sau Sloveniei.
Doua goluri in 48 de secunde
– Sperati la o asemenea performanta?
– Când am plecat din tara, doar antrenorii se gândeau la o medalie. A fost si o situatie nefericita. Lipsea aproape o treime din lot, unele fete din motive medicale, altele pur si simplu n-au vrut sa vina la lot. Pâna la urma a iesit bine, desi se putea si mai bine.
– Va referiti la meciul cu Danemarca?
– Desigur. Chiar daca si semifinala cu Franta a avut istoricul ei, invingând la doua goluri (scor 30-28 – n.r.) dupa ce am fost condusi la pauza cu noua goluri, cred ca partida cu Danemarca am pierdut-o mult prea usor. Mai erau 48 de secunde si aveam doua goluri avantaj(?!). Noi am pierdut toate atacurile pe greseli personale, nereusind sa tinem mingea, iar danezele au inscris de doua ori, ultima data cu doua secunde inainte de ultimul fluier. In prelungiri, fetele au cazut psihic si am ratat finala.
Imprevizibile, chiar… indisciplinate
– Revenind la meciul cu Franta, cum le-ati motivat pe fete la pauza?
– A fost simplu. Le-am reamintit de ce ne aflam acolo, le-am spus ca nu am venit in Canada sa ne facem de râs si am umblat putin si la coarda sentimentala, vorbindu-le despre mândria nationala. Si a mers…
– Care a fost arma secreta a României?
– România are in lot câteva jucatoare de mare perspectiva. Cristina Neagu, Elena Dinca, Maria Vizitiu si portarita Cristina Sânmartean sunt câteva dintre ele. Apoi, glumind putin, cred ca am avut o echipa imprevizibila, ca sa nu spun indisciplinata, adversarilor fiindu-le greu sa ne citeasca.
– Cum ati fost primiti in tara?
– Ca niste campioni. Ni s-a facut o primire de bun gust, in salonul de protocol al aeroportului (Aeroportul International „Henri Coanda“ – n.r.), la care au participat presedintele FRH, Cristian Gatu, intreg staff-ul tehnic al federatiei si Codrut Seres, ministrul economiei si comertului.
– Câti bani veti primi pentru aceasta performanta?
– Legal, statul poate premia fiecare component al delegatiei cu 20 de milioane de lei, dar am inteles ca au mai venit niste sponsori si s-ar putea ca suma de premiere sa creasca undeva la 40 sau 50 de milioane de lei. Oricum, nu ne-am dus in Canada pentru bani, ne-am dus in primul rând cu sufletul, sa câstigam si sa ne demonstram valoarea.
Infrastructura si banii conteaza
CM de tineret din Canada a fost precedat de CE Open de tineret de la Göteborg (Suedia), acolo unde România a reusit sa obtina locul patru. „A fost un turneu desfasurat in conditii speciale, cu reprize de 25 de minute, cu doua meciuri pe zi, dar important a fost ca am avut meciuri in picioare inaintea Mondialelor, iar locul patru consider ca nu este chiar asa rau, in conditiile in care pe podium s-au clasat forte ale handbalului mondial precum Danemarca, Rusia sau Norvegia“, a spus Tosum. Acesta a dezvaluit câte ceva si din experientele numite Suedia si Canada. „La Göteborg, pe o raza de maximum un kilometru era o sala de 15.000 de locuri, una de 3.000, una de 500 de locuri si inca trei sali de antrenament fara tribune. La fel si in Canada. Centrul universitar in care am stat era ceva fantastic. Cu siguranta ca daca am avea jumatate din infrastructura aceasta România ar reusi performante si mai mari. Pentru ca la noi sunt copii talentati, antrenorii sunt buni, dar nu avem unde sa ne pregatim sportivii din cauza bazei materiale deficitare“, a subliniat antrenorul craiovean.
