„Cind am auzit de Genoa, m-am dus la frizer!“

– Marius, ai plecat si tu…

– Era o sansa imensa, oferta venea din Italia, numai un nebun o putea refuza. Apoi, eu cred ca m-am tinut de cuvint si nu i-am tradat pe suporterii olteni. Am spus in repetate rinduri ca nu plec decit afara, in nici un caz in Bucuresti, si asa am facut.

– Ce se intimpla de la vara incolo?

– Voi juca returul pentru Genoa. Daca italienii vor fi multumiti, atunci voi ramine. Asta si vreau: sa trag tare, sa-mi iasa jocul asa cum trebuie si sa stau cit mai mult in Italia.

– Cum ai reactionat miercuri cind ai aflat ca trebuie sa pleci urgent la Genova?

– M-a sunat domnul Becali dupa cel de-al doilea antrenament al zilei. Prima oara nu mi-a venit sa cred, apoi mi-am dat seama ca omul nu avea timp de glume. Imediat am intrat intr-o stare ciudata, parca eram aiurit. Nu stiam cu ce sa incep, asa ca primul drum l-am facut la frizer!

– Aoleu, si cum o sa joci la aia fara suvite?

– Nu, ca la frizer mi-am mai revenit si i-am spus sa taie putin, doar virfurile…

– Marius, cinstit, ti-e greu sa pleci?

– Si da, si nu. Cum sa-ti explic… Eu am crescut de la opt ani in ograda Universitatii. Cind m-am facut mare, haide sa glumim putin, au vrut sa ma ia si Steaua, si Dinamo, si Rapid. I-am refuzat pe toti, eu sint si voi ramine copilul Craiovei. Dar, cu sansele care ti se ofera de peste hotare, lucrurile stau altfel. Ca sa te simti implinit ca fotbalist, trebuie sa joci acolo, la ei este industrie adevarata.

– Parca aceasta oportunitate s-ar fi putut ivi pentru tine mai demult.

– Nici acum nu este tirziu. Totusi, stii cind am avut prima oferta din strainatate? Aveam, cred, vreo 14 ani si am fost cu o echipa de copii a Universitatii intr-un turneu in Olanda. I-am innebunit pe aia si Heerenveen a vrut sa ramin de atunci la ei. Cind am auzit, am inceput sa pling si am spus ca vreau sa ajung repede acasa, la mama.