Peisaje si personaje

O problema a explodat iar: dosarele Securitatii. Ea nu este simpla. Dupa revolutie, multi oameni din fosta politie politica s-au apucat de afaceri. Pentru ca erau bine conectati, calatoriti, cu experienta si ocupau pozitii strategice, in scurt timp au facut averi care in alte tari se fac in generatii. Ei controleaza multe zone economice, banci, asigurari, firme de export-import etc. Dar multi dintre ei au intrat in politica. I-am observat prin toate guvernele, prin partide, adesea la virf, prin parlament. Nu le-a mers rau, cum se vede. Sint influenti, controleaza terte persoane, au bani, putere. Ei dicteaza regulile jocului din Romania.

Nu e de mirare ca, atunci cind s-a propus deconspirarea celor implicati in activitati de politie politica, aceia in cauza s-au opus categoric. Trebuie spus ca securistii si-au gasit adapost nu numai intr-unul dintre partide, ci in toate. La social-democrati, liberali, crestin-democrati. Sint nationalisti sau europeni, moderati sau extremisti. De fapt, ii intereseaza puterea, banul. Si mai ales sa se pastreze secretul asupra trecutului lor. De-asta arhivele au ramas la SRI, in depozite, si nu au trecut la CNSAS. Nici nu au facut multa galagie cind s-a pus problema informatorilor. Cei pe care securistii la norma i-au manipulat puteau fi dezvaluiti, nu si manipulatorii. Drama a inceput cind s-a cerut scoaterea la iveala a listelor de ofiteri care au facut politie politica. Atunci s-a descoperit ca siguranta nationala este amenintata de pericole nevazute. Ca se dezgroapa mortii, care nu erau chiar asa de morti cum se vede. Ca dosarele secrete publicate ar provoca o explozie sociala sau o criza politica. Pina la urma, CNSAS a fost blocat. Interesele oculte au dictat aceasta miscare.

Acum, CNSAS se vede pus la colt. Dosarele vor ramine unde sint, necitite, ascunse. Nu vom afla asadar cine a bagat in sperieti poporul roman vreme de aproape o jumatate de secol. Trebuie sa uitam frica, sint de acord.

Dar as vrea sa stiu cine ma urmarea pe strazi, cine imi asculta telefonul. Cine mi-a facut rau. Nu numai mie, ci la milioane de oameni. Sigur ca multi dintre securisti au facut milioane de dolari, au sau au avut functii publice importante, joaca roluri foarte influente in viata romaneasca.

Onorabilitatea lor ar disparea daca am afla ca X, care are nu stiu cite hoteluri, a fost colonel de securitate si s-a ocupat cu supravegherea unor jurnalisti, de exemplu. Ca altul spiona prin nu stiu ce ambasade din Occident, iar acum face pe campionul integrarii in Uniunea Europeana, pe bani grei, se intelege. Pentru ca ei nu fac nimic din convingeri, ci numai foarte bine platiti.

Trebuie si ei sa manince o piine alba, sa calatoreasca la business class, sa stea la hoteluri de cinci stele, sa le cumpere blanuri amantelor si nevestelor, sa se imbrace la Armani, sa isi trimita copiii la studii in strainatate. Au multe necazuri, se sacrifica pentru cei multi. Nu au incotro. Situatia actuala de la CNSAS nu ar fi fost posibila fara actiunea concertata a unor cercuri oculte puternice. Si fara complicitati inalte. Lucrurile stau prost daca ne uitam la invitarea noastra, facuta amabil la Praga, de a fi membri NATO. Dar sa nu uitam nici demersul nostru de a fi in UE din ianuarie 2007. Cu cine negociaza azi acei domni de la Bruxelles? Oare stiu? Stiu.

Un oarecare domn Matser a spus mai acum o vreme ca nu e o treaba serioasa cu aceste liste si dosare. Ca NATO va lucra cu oricine. Acum descoperim ca acelasi personaj a aranjat doua intilniri ale sefilor unor servicii speciale in Romania. Surpriza: acelasi personaj, inalt functionar NATO, a fost implicat in anumite actiuni suspecte. Acum se bucura de atentia politiei din tara lui. E vorba de droguri, de bani negri. Multe milioane de dolari. Coincidenta? Are afaceri in Romania. Este o intimplare fara legatura cu povestea de la CNSAS? Ma indoiesc. Putem acum sa ne dam seama de amploarea peisajului.