Coruptia la zi

Daca as putea s-o iau in serios, as zice ca lupta actualei administratii impotriva coruptiei e usor perversa. E un secret al lui Polichinelle faptul ca puterea e cea care corupe. Dar, de aici, tragi logic concluzia ca PSD e imbacsit de corupti si chiar de mari corupti. Caci, sub diverse nume (FSN, FDSN, PDSR), actualul partid de guvernamant s-a aflat noua ani (din cei treisprezece ai tranzitiei) la carma, acolo unde se primesc comisioanele, unde se organizeaza licitatiile, unde se dau aprobarile. Ei bine, cum sa se lupte PSD cu sine insusi? Inevitabil, lupta impotriva coruptiei ar capata caracterul unei lupte in oglinda. Si, sincer sa fiu, nu-i vad pe „baronii“ locali sau pe alti invartiti avand, brusc, remuscari si caindu-se. Iata de ce optimismul meu ramane moderat si precaut in privinta pachetului de legi anticoruptie pentru care guvernul isi va asuma raspunderea in parlament. Pot intelege, desigur, ca guvernul Nastase vrea sa mai spele putin renumele penibil pe care-l avem, de tara corupta, cea mai corupta din Europa. Pot intelege, de asemenea, ca unele din aceste legi sunt rezultatul presiunilor venite dinspre Uniunea Europeana sau dinspre NATO. Fara exceptie, emisarii sositi in ultimii ani la Bucuresti au tinut sa remarce ca avem o mare problema ce trebuie rezolvata, daca dorim sa ne integram, si anume coruptia. Proportiile la care a ajuns ea impun luarea taurului de coarne. Dar as tine sa amintesc ca asumarea raspunderii a fost de cateva ori amanata. Acum se vorbeste de 19 martie. Aceste amanari n-au fost, cu siguranta, intamplatoare. Ele au fost provocate de vanzoleala starnita in PSD, indeosebi de legea care pune unele bariere intre politica si afaceri. Si nu-i exclus ca, pana la 19 martie, sa mai intervina unele retusuri.

Sa zic, totusi, ca intr-un cunoscut proverb, mai bine mai tarziu decat niciodata. De altfel, problema principala pe care mi-o pun este daca legile respective, o data adoptate, vor fi luate in serios. Voi avea de verificat doua indoieli, mai ales.

Va gasi, oare, PSD puterea de a se curata de corupti? Inca de-acum doi ani, Adrian Nastase spunea intr-o sedinta a Delegatiei Permanente ca PSD „trebuie sa-si curete uscaturile din propria ograda“. Si ce s-a intamplat? S-au iscat de-atunci multe scandaluri in care au fost implicate nume sonore sau chiar foarte sonore din PSD. Dar nici unul dintre protagonistii acestor scandaluri n-a trecut pragul unui tribunal. Intrebarea e: ramane, oare, in continuare, un deziderat pios, si atat, principiul din Constitutie ca „nimeni nu e mai presus de lege“? Adica, vor ajunge, mai departe, in tribunale escrocii marunti si functionarii mai rasariti, dar de mana a doua, in vreme ce marii corupti isi vor vedea linistiti de invartelile lor?

Alta indoiala, inrudita cu prima, mi-a fost inspirata de „comedia cu baroni“, cum am numit discutiile cu filialele judetene de la sediul central al PSD. S-a degajat din acele intalniri concluzia ca faimosii „baroni“ locali au ajuns, cum se exprima un proaspat consilier al premierului Nastase, un „rau necesar“. Chiar asa sa fie aceasta „aristocratie“ sordida, un „rau necesar“, adica nu numai inevitabil, ci si „util“? Util cui si la ce? Deduc ca guvernul e dispus sa inchida ochii, chiar cand „baronii“ umplu cu scandaluri paginile ziarelor, daca asa o cer interesele partidului si ale mai-marilor de la „centru“. Ma gindesc, fireste, la influenta locala a „baronilor“, asigurata de averile acumulate, si la banii pe care ei ii aduc la partid pentru campania electorala.

Ca sa fie serioasa, anticoruptia trebuie sa fie ca Justitia din reprezentarile clasice: legata la ochi, pentru a tine cont doar de lege. Altminteri, va ramane simpla demagogie. As vrea, de aceea, sa-mi vad indoielile dezmintite. Dar nu stiu daca voi avea aceasta satisfactie.