Moneda de zece centi

Bine ati venit, imi spuse preotul, si ma intimpina cu gesturi largi. Imi intinse vesmintul auriu, in care parea o egreta solitara, apoi, mina, o mina mare, puternica, precum un nod de copac. De cind nu ati mai trecut pe aici…. Parinte, imi pare bine ca va vad. In ultimul timp am scris chiar o proza inspirata din curtea bisericii dumneavoastra. Pe care v-o incredintez spre lectura. Mi-a placut curatenia care era in curte, am depanat amintiri si am scris ceva de pe aici.

Va multumesc, o voi citi. Sigur ca este curat aici. De altfel, continua cu un gest larg, marele meu profesor… din liceu, de acum 50 de ani, ne vorbea cu o stiinta admirabila despre Europa… Uitati, si dinsul, care se inchina acum la icoana, am fost colegi de scoala… Ne spunea asa profesorul: stiti voi ce este Europa? Uitati steagul Suediei! In Suedia, copii, poti sa lasi o bicicleta zece ani la un colt de strada, nimeni nu o fura… Aceasta este Suedia… aceasta este Europa… Dar in Danemarca, stiti ce se intimpla? Copiii dadeau din cap ca nu stiu… In Danemarca, preotul vorbea si facea vorbind volute inalte, strazile pietruite se spala cu apa calda… Si toate strazile sint pavate… Nu ca la noi… unde numai citeva strazi din centru erau pavate… Il priveam fermecat… Si toate acestea, continua el, se intimplau acum 50 de ani, pe cind eram copil… Aceasta era atunci Europa… Va dati seama? Va dati seama unde a ajuns Europa acum? Am sa citesc ce mi-ati adus… continua el, intinzindu-mi crucea, sa sarutati icoana… foarte bine… mergeti acasa, si nu uitati, o sa vina si la dumneavoastra… zimbea a ride…. am sa vi-l trimit… negresit…Apoi, plutind parca, se departa de altar, desfacind copia editorialului in lumina lui aurie, si citind agale pe sub ochelari…

Asadar, aceasta era Europa acum 50 de ani. Intre timp, unde a ajuns Europa? Nu stiam. Dar puteam banui. In Europa nu se mai fura. Nu se mai injura. Nu mai exista nici o nedreptate. Nu exista nimeni care nu isi tine cuvintul. In Europa, toata lumea este frate cu fiecare. Toata lumea este libera sa il iubeasca pe Dumnezeu in ce are iubirea mai uman. In Europa nu mai exista lipsa. Nu mai exista razboaie. Europa este leaganul unor oameni care plutesc prin cer, atit de eliberati de pacate. Aceasta este Europa pe care nici nu vreau sa o vad. Este suficient ca exista acolo, ca un nor cald, spre care se indreapta iubirea noastra migratoare, ca sa se intoarca primavara, cu miinile pline de flori calde, purtind in locul clorofilei singe recunoscator.

Am plecat spre casa. Cind vom ajunge si noi Europa din urma? Nu stiam. Stiam doar ca Europa ne ajuta. Cu haine. Cu hrana. Cu credinta ei libera si neomenesc de curata. Este o mina parinteasca intinsa pe fereastra unui tren, care ne implora sa facem – macar de Sfintul Nicolae – un ultim efort. Cu tot. Cu analfabetismul in materie de credinta. Cu prozelitismul in materie de calculatoare. Cu izolationismul nostru desert. Cu materialismul dialectic si istoric sau, pur si simplu, cu materialismul. Sa ii fim sora. Sau frate. Copil. Sau mama. Tata. Sau parinte. Sa ne aduca aminte ca inainte de progres, de civilizatie, de bariere comunitare, este cuvintul Viata. Cale si Adevar. Ca ea le-a gasit pe toate mai inainte. Si ii sintem pentru asta datori si recunoscatori.

Am ajuns meditind acasa. Ca un semn ca Europa nu minte si se roaga pentru noi, alaturi de parinte, in timp ce mincam niste susane, printre degete imi cade cuminte o moneda aurie de zece centi. Mi se incurca in degete, o intorc pe toate fetele si, desi pe ea scrie EURO, am sentimentul ca aceasta este valoarea unei piini pe care Mos Nicolae mi-o ofera, generos. Este darul nemeritat pe care Europa ni-l trimite zilnic, mie, un pacatos care nu credeam ca ea simte si sufera alaturi de mine, si fiecarui frate lipsit de piinea noastra cea de toate zilele…

As vrea sa fac ceva cu aceasta minune care se repeta oricui crede in ceea ce crede Europa din toata fibra inimii ei de valori: in Hristos. Duc moneda de zece centi in biserica, si o restitui Sfintului Nicolae. Chiar daca nerecunostinta mea te doare, bunule sfint, inapoiaz-o Europei, pentru ca zece centi merita doar sfintii, poate, atit de deserti pe linga Tine, sfinta Europa, eu, unul, nu valorez nici o letcaie…