Din nou despre taxe si impozite

Nu exista director de firma, fie ea privata sau de stat, care sa nu se plinga de nivelul ridicat al taxelor si impozitelor din Romania. Nu toate, bineinteles. Taxa pe valoarea adaugata nu este considerata mare la19%, nici impozitul pe profit, la 25%. Ba chiar multi considera impozitul pe dividende, de 5%, foarte mic. In schimb, toata lumea se plinge de impozitele pe salarii. Ele se duc in doua directii, la Ministerul Finantelor si la Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale. Impreuna fac ca un director care trebuie sa plateasca 300 de euro net cuiva pe luna sa isi puna in buget 900 de euro pe luna, deoarece statul ia cu cele doua miini, munca si fiscul, dublu fata de cit primeste omul in mina.

Situatia este aberanta pentru oricine. Cind faci planuri de afacere cu un partener strain, acesta este socat de faptul ca trebuie sa plateasca statului roman „privilegiul“ de a folosi forta de munca. Dimpotriva, spun multi straini, statul ar trebui sa fie fericit ca angajam oameni si le dam salarii. In acest fel, oamenii nu sint in somaj, deci pe spinarea statului.

Ce se intimpla in practica? Tot statul pierde. In primul rind pierde prin faptul ca nu pot fi colectate toate taxele si impozitele. Firmele, mai cu seama cele mari, isi platesc intii furnizorii, salariatii, TVA-ul, taxele vamale, accizele si abia apoi impozitele pe salarii. De aici nivelul redus de incasare a acestor impozite la buget. A doua consecinta este ca salariile sint mentinute la niveluri foarte mici pe cartea de munca, dar unii salariati primesc tot felul de suplimente care compenseaza nivelul redus al salariilor: bonuri de benzina, prime din dividende, prime din bani negri, bilete de concediu etc. care, toate, majoreaza cheltuielile firmei, reducind profiturile. Si din acest motiv firmele din Romania au nivelul de profitabilitate cel mai redus din Europa. Altii fac tot felul de fundatii si asociatii, in care varsa bani pe diferite cai si care devin platitoare de retributii pentru salariati. Si asa mai departe… Directorul roman este permanent in cautarea cailor prin care sa le poata da oamenilor ceva mai multi bani, fara sa plateasca 200% ca taxe aberante la stat. Cazul cel mai frecvent este cel al patronilor care cumpara cite zece frigidere pe numele firmei, le ofera salariatilor, acestia le duc acasa si in actele firmei sint zece frigidere ca active care se amortizeaza incetul cu incetul. La un moment dat sint casate. Aceasta este una din explicatiile paradoxului firmelor din Romania: active multe si profituri mici.

Toate aceste proceduri sint legale si normale pentru un patron sau director care nu vrea sa ingrase statul cu bani nemunciti. Ciudatenia incepe cind analizezi cauzele acestor taxe aiuritoare. Cel care le-a impus nu a fost PSD, care este un partid social-democrat interesat in reducerea somajului, ci coalitia CDR-PD-UDMR, presupusa de dreapta, dar mai socialista in comportament decit socialistii. Confruntata cu deficite uriase si cu lipsa de credibilitate pe pietele de capital, coalitia a dus taxele pe salarii acolo unde sint astazi, penalizind antreprenorii care creeaza locuri de munca. Atunci cind PSD a venit la putere, multi au sperat ca, fiind un partid social-democrat, acesta va face sa creasca taxarea pe veniturile din capital (in special taxele pe profit, pe cladiri, automobile si dividende) si va face sa scada taxele pe utilizarea fortei de munca. S-a intimplat exact pe dos. Astazi, in Romania, capitalul este protejat cu cerbicie, iar salariatul este mai taxat decit a fost sub regimul comunist. Nu pot sa nu observ ca aproape 70 % din capitalul Romaniei (active) se afla inca in mina statului. Statul se autoprotejeaza, aruncind sarcina fiscala pe umerii celor care au un loc de munca si vor sa si-l pastreze.

Cauza profunda nu este ce a facut CDR si nu a putut desface PSD. Cauza profunda este conceptia celor care redacteaza in fiecare an bugetele de stat. Ei nu pornesc de la capacitatea de plata a firmelor si persoanelor din Romania, ci de la cit vor sa cheltuiasca. Astfel, firmele si oamenii din Romania acumuleaza datorii si arierate, statul cheltuieste peste cit incaseaza si se afunda in datorii, iar oamenii care lucreaza sint platiti prost. Nici nu visez la vremea cind Ministerul Finantelor, Ministerul Muncii, Casa de Asigurari de Sanatate etc. vor evalua cit pot plati oamenii si firmele din Romania si se vor limita la acesti bani. Pare utopic. Ca mai intotdeauna, in conducerea unei societati democratice, oamenii au dreptate, nu asa-zisii specialisti in finante care, cind nu le ajung banii, mai inventeaza o taxa sau o procedura de calcul care le majoreaza veniturile.