Odată cu trecerea anilor, medicina înregistrează tot mai multe progrese, femeile şi bărbaţii din Occident sunt tot mai longevivi, iar firele de păr alb şi semnele trecerii anilor au nevoie de mai mult timp pentru a-şi face simţită prezenţa.
Procesul de îmbătrânire nu are loc gradat, dimpotrivă. Unele dintre organe încep să îmbătrânească înaintea noastră. Este cazul creierului, care începe să se „altereze“ încă de la 20 de ani. Deşi la naştere, toţi avem „în dotare“ în jur de 100 de miliarde de neuroni, la 40 de ani se pot pierde chiar şi 10.000 pe zi, apărând problemele de memorie sau de coordonare. Însă, ceea ce ne afectează cel mai mult capacitatea cerebrală este reducerea sinapselor, altfel spus, a conexiunilor între celulele cerebrale, după cum subliniază neurologul Wojtek Rakowicz, de la Imperial College din Londra. Alte organe care îmbătrânesc timpuriu sunt plămânii. Încă de la 20 de ani, apar primele simptome de reducere a capacităţii pulmonare. Dacă la 30 de ani, în medie, un om reuşeşte să respire la o singură „aspirare“ peste un litru de aer, la 70 de ani, el va mai „înghiţi“ doar o jumătate de litru. Alt organ afectat de trecerea vremii este pielea, care începe să-şi piardă elasticitatea încă de la 25 de ani. Din fericire însă, primele semne pot fi recunoscute abia la 35 de ani, asta în cazul în care individul nu a fumat în exces sau nu şi-a petrecut prea mult timp la soare. De aceeaşi soartă au parte şi muşchii, care se regenerează şi se deteriorează continuu în tinereţe. În jurul vârstei de 30 de ani însă, procesul de degenerare este dominant, pentru ca la 40 de ani să se constate o scădere cu 0,5 până la 2 la sută a masei musculare, în funcţie de stilul de viaţă.
Bâtrâneţe, haine grele
Ceva mai bine se menţin sânii, care încep să se conformeze „legii gravitaţiei“ la vârsta de 35 de ani. Cinci ani mai târziu este rândul mameloanelor. Însă, toate acestea sunt doar consideraţii de natură estetică. Cancerul la sân, de exemplu, nu ţine cont de vârstă. La fel de adevărat este însă că, odată cu trecerea timpului, celulele nervoase degenerează, iar îmbătrânirea genelor poate face loc apariţiei tumorilor. Părul (la 30 de ani), oasele (la 35) şi dinţii (la 40) se numără printre acele organe care încep să îmbătrânească relativ devreme şi prezintă mari diferenţe de la om la om. Ochii şi inima, în schimb, prezintă primele semne de îmbătrânire la 40 de ani. Campionul longevităţii este, în schimb, ficatul, care dă primele semne de oboseală mult mai târziu decât noi: la 70 de ani. „Celulele sale au o capacitate de regenerare extraordinară. Dacă un donator nu bea, nu consumă droguri şi nu a suferit vreo infecţie, este posibil chiar şi transplantul de ficat de la un septuagenar la un tânăr de 20 de ani“, a explicat David Lloyd, chirurg la Leicester Royal Infirmary. Şi, în fine, specialiştii înlătură un ultim tabu legat de longevitatea fertilităţii masculine. Potrivit unui studiu efectuat de specialiştii de la Centrul de Fecundare artificială din Eylau, ceasul biologic există atât pentru domni, cât şi pentru doamne şi începe „să ticăie“ cu insistenţă în jurul vârstei de 35 de ani. La această vârstă, cantitatea spermei începe să scadă, iar şansele unei întreruperi de sarcină, în cazul partenerei, indiferent de vârsta acesteia, cresc considerabil.
Omul cu două vârste
Fiecare dintre noi are două vârste. Una anagrafică, notată în cartea de identitate, şi una biologică, determinată de modificările structurale şi funcţionale pe care le suportă organismul nostru odată cu trecerea anilor. Aceste modificări pot varia de la subiect la subiect. La unii pot fi foarte accentuate, în timp ce la alţii sunt greu perceptibile, astfel că nu este deloc de mirare ca doi subiecţi cu aceeaşi vârstă anagrafică, la un anumit moment al vieţii, să îmbătrânească diferit. Procesul de îmbătrânire va fi foarte diferit şi, ca atare, şi aspectul fizic şi starea funcţională a celor doi subiecţi vor fi altele. Gena p53, localizată pe cromozomul 17, este cea care dă startul la „cascada“ de evenimente care duc la apoptoză, altfel spus, la sinuciderea programată a celulelor, în momentul în care acestea şi-au îndeplinit misiunea. De menţionat că desfăşurarea naturală a unui astfel de program este condiţionată de o infinitate de factori externi, mulţi dintre aceştia fiind determinaţi de stilul de viaţă. Astfel, fumatul, alimentaţia greşită, consumul în exces de alcool, obezitatea, lipsa activităţii fizice regulate, efectele neuroendocrine ale stărilor de stres repetate şi prelungite, mediul poluat contribuie din plin la îmbătrânirea precoce.
