Astăzi este ziua de naştere a cunoscutului jurnalist şi comentator sportiv Cristian Țopescu (foto), cetăţean de onoare al Craiovei. S-a născut pe 26 martie 1937, în Bucureşti, fiind băiatul ofiţerului de cavalerie Felix Ţopescu. Cristian i-a călcat pe urme tatălui, absolvind Şcoala de Grăniceri de la Oradea, singura armă care avea cai. Câştigând câteva concursuri importante, Cristian Ţopescu a fost transferat la Steaua, unde a triumfat în două campionate naţionale de sărituri peste obstacole.
Felix Ţopescu a dat mâna cu Hitler
Vorbind despre tatăl său, Cristian a spus: „Felix Ţopescu a practicat sportul hipic şi a fost un călăreţ de valoare internaţională. A participat şi la Jocurile Olimpice de la Berlin, din 1936, iar la premiere a dat mâna cu Hitler! Nu numai tatăl meu a dat mâna cu Hitler, ci toţi medaliaţii de la Olimpiada de la Berlin, cu excepţia unui alergător negru, Jesse Owens…“.
În viaţa lui Cristian Ţopescu a apărut pasiunea pentru reportajul de radio şi televiziune, el devenind în timp cel mai apreciat şi titrat comentator sportiv român, comentând cele mai importante competiţii mondiale, printre altele şi meciurile de fotbal ale „Craiovei Maxima“. După semifinala cu Benfica de la Craiova (1983), Marin Sorescu a publicat în Ramuri un editorial despre Universitatea, adăugând un PS: „…Iar în ceea ce priveşte transmiterea la TV, l-am dori măcar când joacă echipa noastră astfel de meciuri importante pe sufletistul Cristian Ţopescu“.
Elena Ceauşescu, după Suedia- România 0-1: „Daţi-l afară pe Ţopescu!“
Discutând despre „actele de cenzură“ din cariera sa, Ţopescu a vorbit despre cea care i-a adus o suspendare pe termen nelimitat: „Pe 9 iunie 1983, am transmis pentru Televiziunea Română meciul de pe «Rasunda», Suedia – România 0 – 1, gol Cămătaru! (…) În acea perioadă (1983 – n.r.) se discuta despre ofertele pe care unii dintre fotbaliştii români le aveau de la unele echipe străine, printre care Dobrin, Lung, Ştefănescu, Bölöni, Balaci, Cămătaru (…) Şi eu atunci, în timpul transmisiei acelui meci de pe «Rasunda», am spus dintr-o suflare că, după părerea mea, ar fi bine să li se permită să joace în acele echipe mari ale Europei, pentru că ar fi un serviciu adus lor, clubului din care fac parte, federaţiei române, fotbalului român în general. În minutele următoare, primul-ministru de atunci, nu-i mai spun numele (Constantin Dăscălescu – n.r.), să-i fie ţărâna uşoară, a pus mâna pe telefon şi a sunat-o pe tovarăşa de la cabinetul doi (Elena Ceauşescu – n.r.) şi i-a spus: «Ţopescu a îndemnat tinerii români să plece din ţară!» De unde ştiu toate aceste amănunte? Le-am aflat mai târziu de la un coleg de parlament, respectiv de la fostul şef de cabinet al acelui prim-ministru (Şerban Mihăilescu – n.r.). Sentinţa a venit imediat: «Daţi-l afară din televiziune!» Eu nu mă referisem la toţi tinerii din România, ci doar la câţiva fotbalişti români, cu vechime în echipa naţională. Am încercat, la înapoierea în ţară, să conving conducerea de atunci a televiziunii să ascultăm înregistrarea transmisiei meciului pentru a demonstra că n-am îndemnat tinerii să plece din România, ci m-am referit, repet, la câţiva fotbalişti. Evident că nu s-a mai ascultat nici o înregistrare, hotărârea era luată…“.
