Ed. Curtea Veche, 2013
În colecţia „Casa Regală“ a Editurii Curtea Veche a apărut de curând albumul „Ana. Portretul Reginei/ Anne. Portrait of the Queen“, o lucrare de 177 de pagini al cărei autor este Principele Radu de România. Cum albumul va fi lansat azi la Craiova, iar unii craioveni ar putea fi interesați de apariția cărții, ca și de faptul că autorul va fi prezent, n-ar strica să dezvăluim puțin din cuprinsul său. În cele 177 de pagini ale cărţii sunt prezentate detalii, amănunte despre copilăria şi adolescenţa Reginei, viaţa de familie, experiența tristă a exilului alături de Regele Mihai, într-o existență care a cunoscut și fericirea, dar și lacrimile neputinței. Principesa Ana de Bourbon-Parma s-a născut la 18 septembrie 1923, la Paris, ca fiică a Principelui René de Bourbon-Parma și a Principesei Margareta a Danemarcei. Principesa Ana a copilărit în Franța și l-a cunoscut pe regele Mihai la Londra, cu puțin timp înainte ca acesta să fie silit să abdice de către guvernul Dr. Petru Groza. Regele Mihai s-a căsătorit cu Principesa Ana la Palatul Regal din Atena, în ziua de 10 iunie 1948. Tânărul cuplu căsătorit a locuit până la sfârșitul acelui an la vila Sparta, din capitala Greciei, locuința Reginei-mame Elena. Din 1949, Regele Mihai și Regina Ana s-au mutat la Lausanne, iar apoi în Anglia, unde au locuit până în 1956.
Sportivă și energică, viitoarea regină Ana s-a înrolat în 1943 în armata franceză, unde a lucrat ca voluntar, șofer pe un jeep. La sfârșitul războiului a fost avansată de la gradul de caporal la gradul de locotenent și a primit Crucea de Război a Franței. Pasiunile sale sunt cititul, dar și fotbalul, pictura, grădinăritul.
Am avut privilegiul să o văd pe regină îndeaproape în anul 2008, când un grup de scriitori a fost primit la palatul Elisabeta, unde se organiza, în cadrul amplului proiect Scriitori pe Calea Regală, o seară a scriitorilor români, sub Înaltul Patronaj al Regelui Mihai. Era, într-adevăr, o prezență discretă, luminoasă, ușor obosită de larma scriitorilor care se întreceau în a face fotografii cu membrii Casei Regale. În timp ce Regele Mihai dădea mâna cu toți cei prezenți, ciocnea un pahar de șampanie și făcea fotografii, Regina Ana se odihnea pe un scaun, aproape uitată în vânzoleala din camera de protocol. Mi s-a părut expresia însăși a discreției și a bunului-simț, o figură meditativă, interiorizată, în vreme ce ochii doar păreau să fie prezenți în camera cu zeci de persoane.
În cuprinsul albumului, unde cititorii pot găsi fotografii inedite de epocă, Principele Radu îi face acest portret concis, din tușe fine și muchii pregnante: „Regina Ana este soldatul Regelui, cel mai devotat, cel mai simplu, cel mai puţin pretenţios. Este omul pe care Regele l-ar găsi, la întoarcere, aşteptând în acelaşi loc şi o sută de ani, dacă e nevoie. Serviciul ei faţă de Rege este necondiţionat. Regina este nerăbdătoare, uneori subiectivă, alteori îşi pierde cumpătul, are un ascuţit spirit critic de care nu scapă nimeni, dar devotamentul ei faţă de Rege şi, prin el, faţă de Ţară este absolut. (…) Ca şi Regele, Regina a avut norocul de a i se aşterne pe chip anii cu frumuseţe şi eleganţă. Deşi nonagenare, Majestăţile Lor sunt frumoase încă. Iar frumuseţea lor fără vârstă nu este numai una a chipului, ci şi una a sufletului. Aceste două trăsături constituente ale fiinţei lor sunt modelul nepreţuit pentru societatea românească de astăzi“.
Societatea românească de astăzi ar trebui să fie mai conștientă de șansa de a avea în mijlocul ei două personalități de talia Regelui Mihai și a Reginei Ana.
