De aproape doi ani, o mama din Slatina cere sprijinul oficialilor din judet. Toti au fost impresionati de tragedia Georgetei Pogonaru, dar nimeni nu a ajutat-o. A incercat sa mearga la noul primar in audienta, dar nu a mai apucat din cauza avalansei de petenti. Cind a venit, in afara programului de audienta, nu a reusit sa ajunga la primarul Darius Vilcov din cauza gardienilor de la intrarea in sediul institutiei, insensibili la drama femeii.
Dupa 20 de ani in care a ocupat postul de casiera la filiala locala a Bancii Nationale a Romaniei, femeia a ajuns in prezent sa „locuiasca“ in camera de internat a unui liceu din municipiu. Iar aceasta este cea mai buna solutie pe care a gasit-o, pina in luna iunie femeia colindind impreuna cu cele doua fiice, de 14, respectiv 17 ani, pe strazi sau pe la putinii prieteni care i-au mai ramas si care i-au inteles necazurile. Locurile unde a stat pina sa gaseasca intelegere la directorul Colegiului National Agricol „Carol I“ au fost toate cu chirie. Nu putine au fost cazurile in care, dupa numai citeva zile de locuit, Georgeta Pogonaru si cele doua fete minore au fost izgonite de gazde.
Blesteme de la noua neamuri
Necazurile au inceput in 1999, cind filiala locala a BNR s-a desfiintat. Ca si cum nu ar fi fost de ajuns ca ramasese fara slujba, Georgeta Pogonaru a inceput sa aiba probleme si cu sotul ei. In final, acesta a uitat ca au impreuna doua fiice si le-a dat afara din apartament pe toate trei. Cu greu, femeia a reusit sa se angajeze ca muncitor necalificat la una din intreprinderile de pe platforma industriala a municipiului, SC ALPROM SA. Dar si de aici a fost data afara de la 1 februarie 2004 din cauza nenumaratelor concedii medicale pe care a fost nevoita sa le ia.
„Nu mai stiu incotro s-o apuc! Nu am decit alocatiile fetelor, 420.000 de lei, si o alocatie de sprijin de 525.000 de lei. Din asta traim trei persoane de atitea luni! Se poate trai in halul asta?! Sint in proces cu sotul meu pentru apartament, dar nu sint sperante de mai bine. Pentru ca este unic proprietar, acesta ne poate primi in apartament numai daca doreste, ceea ce e putin probabil sa se intimple. E groaznic ce mi se-ntimpla!“, spune trista Georgeta Pogonaru.
Impreuna cu ea, trag ponoasele unei vieti crude si cele doua fiice, Iuliana de 14 ani si Camelia de 17 ani. „Nici nu mai stiu de cind nu am mai ascultat un radio sau de cind nu m-am mai uitat la un televizor. Unde am stat cu chirie eram date afara la citeva zile dupa ce plateam chiria. Ultima data s-a intimplat inainte sa ajungem la internat. Atunci, proprietara locuintei unde cu greu reusisem sa gasim o camera ne-a dat, pur si simplu, afara ca sa-si faca un atelier de pictura! Am depus la primarie dosar pentru locuinta sociala cu numarul 2.384, dar nu am primit vreun semn nici pina acum. Am avut promisiuni de la vechea administratie ca o sa fiu ajutata cu o locuinta sociala, dar acum, ca s-au schimbat, pot sa-mi iau gindul. Daca nici macar nu am ajuns sa vorbesc cu noul primar sau cu viceprimarul, e clar ca nu am sanse“, se vaita Georgeta Pogonaru, care nu uita sa mentioneze ca actualul edil-sef ii cunoaste situatia din luna februarie. Pe atunci, Darius Vilcov era doar un aspirant la fotoliul de primar.
Cit valoreaza viata unui copil de 17 ani
Camelia a fost depistata la inceputul anului cu leucemie. Teribila veste a cazut ca un trasnet asupra a ceea ce a mai ramas din familia Pogonaru. Din cauza bolii, Camelia, desi invata foarte bine la scoala si era o eleva model, a fost nevoita sa-si intrerupa cursurile la liceul unde studia. Unul dintre oficialii judetului a fost impresionat de necazurile Georgetei si ale fiicei sale, astfel ca a ajutat-o cu bani pentru o consultatie la Bucuresti. „Am vorbit cu dr. Sorin Oprescu de la Spitalul Floreasca si mi-a promis ca ma ajuta si ca o va opera gratis pe Camelia. Dar, pentru asta, trebuia sa mai fac citeva analize, pe care nu le-am mai efectuat pentru ca nu am avut bani sa ajung din nou la Bucuresti. Si-asa, banii pe care i-am dat pe drumurile in Capitala au fost imprumutati“, spune Georgeta Pogonaru. Boala a slabit-o enorm pe Camelia, iar faptul ca a fost nevoita sa abandoneze scoala a dezamagit-o si mai tare. Poate de aceea nici nu a vrut sa apara in fotografie alaturi de mama ei.
Georgeta este din nou pe punctul sa ajunga pe drumuri. Deoarece noul an scolar se apropie cu pasi repezi, biata femeie trebuie sa elibereze camera pe care o ocupa de trei luni pentru a o lasa elevilor. Cit a stat in camera de la internatul Colegiului National Agricol „Carol I“, femeia a cautat sa-si arate recunostinta fata de conducerea liceului prestind tot felul de munci: a spalat pe jos, a maturat, a sters praful, i-a ajutat pe angajatii liceului la sera de legume a unitatii etc. Georgeta Pogonaru a ajuns in pragul disperarii. Amenintata sa ia din nou drumul pribegiei, cu doua fete minore, femeia nu mai stie la cine sa apeleze. Poate doar la semeni. Si la Dumnezeu. Daca El i-ar asculta rugaciunile, i-ar cere in primul rind ca sa-i ajute fata bolnava. „Tratamentul lunar pe care ar trebui sa-l urmeze Camelia este de 150 de euro. Cam asta e suma care trebuie achitata pentru tomografie, biopsie si celelalte analize. Dar de unde atitia bani cind eu nu am un loc de munca?“, se intreaba Georgeta. Apoi l-ar mai ruga pe Dumnezeu ca sa o ajute sa gaseasca o locuinta si un loc de munca. „Am doar 43 de ani! As face orice, numai sa muncesc!“
Persoanele care pot sa o ajute pe Georgeta Pogonaru si cele doua fete o pot face scriindu-i la Oficiul Postal 2, CP 66, Slatina, iar cei care doresc sa-i ofere alimente sau medicamente se pot adresa subredactiei ziarului de la Slatina.
