Cind i-a murit prima sotie, a innebunit. Fetita i-a fost luata de stat si internata intr-un centru de plasament, el a sfirsit intr-un spital de nebuni. Si-a pierdut serviciul, apartamentul, amintirile, trecutul. Cind a iesit din spital, era buimac, debusolat si fara nici un capatii. Batea strazile si noaptea se intorcea, haituit de amintiri tulburi, in casa incropita de el si de femeia lui pe o bucata de pamint de la marginea Craiovei. Intr-o zi, destinul i-a scos-o in cale pe Mariuta. Cind a vazut-o, tragind dupa ea un picior teapan, la fel ca si prima lui sotie, mintea i s-a intunecat. A luat-o de mina, i-a strigat ca ea e nevasta lui si a dus-o acasa, fara sa tina cont ca femeia era insotita de barbatul ei. Mariuta n-a zis ba. I-a placut inversunarea cu care o apara barbatul, patima cu care o privea si sclipirile ciudate din ochii lui, cind blinzi, cind fulgerind. A ramas cu el, i-a facut doi copii si sint fericiti. Saraci, dar fericiti…
„Prima nevasta mi-a fost sefa contabila la CAP Cernatesti. Eu eram mecanic pe tractor. Asa ne-am cunoscut. Avea un picior teapan si cind am luat-o si am dus-o acasa, mama mi-a zis ca s-a umplut curtea de sontorogi… Ca si tata avea un defect la picior. Atunci i-am spus nevestei: «Mergem la Craiova, ca eu aici, sa te jigneasca mama, nu mai stau». Ne-am mutat. Ne-am descurcat: aveam apartament si ne-am luat si o bucata de pamint pe care am ridicat o casuta… Ea a murit in ’86. Atunci am innebunit si n-am mai stiut de mine“.
Dumitru Stochita e departe de vremurile cind mintea ii era intunecata si nu mai stia nici care ii e numele. I-a ramas insa risul timp, de nebun blind care se veseleste la propriile cuvinte. Iar memoria ii este ciuruita ca dupa un razboi cu sine, in care a hotarit ce amintiri il lasa sa traiasca si care dintre ele trebuie distruse, pentru ca au suficient amar cit sa-l omoare.
A furat-o pe Mariuta de la tigani
Pe Dumitru, dragostea l-a doborit si tot dragostea l-a ridicat. Nebun de legat dupa moartea primei sotii, eliberat din spital dupa ani de delir, barbatul si-a gasit salvarea dupa ce a intilnit-o pe Mariuta lui Fasui. Oachesa, mult mai tinara decit si el si, cel mai important, „sontoroaga“ ca prima nevasta.
„Mergeam pe strada, cu mintea aiurea. Am vazut-o de la spate, tragea un picior dupa ea. «Ba! Baaaaa! Asta e nevasta-mea. Nevasta-mea!». Va dati seama cit eram de tulburat, de am luat-o de mina de linga barbatu-so si am fugit cu ea pina acasa. Au venit tiganii dupa mine, sa ma taie. Ca Mariuta e tiganca. Da’ n-am lasat-o sa plece nici mort. Si-a vrut si ea sa ramina“. Dumitru ride taraganat, cu pauze lungi intre hohote, de parca le-ar numara. Ne spune ca Mariuta e „tinera si balaoachesa“ si-si mingiie incet chica de un blond spalacit, mindru si incurcat in acelasi timp. Un timp a iubit-o pentru ca vedea in ea icoana celeilalte. Apoi a iubit-o pentru ca era ea, Mariuta, femeia care le-a tinut piept tiganilor care voiau sa o ia de linga el, femeia lui, care i-a facut doi feciori unul mai frumos si mai destept decit celalalt.
„La copiii mei n-a venit niciodata Mos Craciun“
„Unul e in clasa a III-a, Ionut il cheama. Alalalt are 12 ani. Nu mai e la scoala, ca n-am avut posibilitati. Era premiant, il dadea invatatoarea exemplu. Dar n-am mai putut sa-l tinem. Acum nu e acasa. E cu nevasta la shop container“, hohoteste scurt, de doua ori, Dumitru, dupa care isi ia o mina serioasa. Din asta traiesc: din ce gasesc prin gunoaie si vind si din ce le dau vecinii pe ce muncesc cu ziua. Dumitru este insa mindru. Curtea ii sclipeste de curatenie, cele citeva fire de vita ii sint taiate si ingrijite dupa toate regulile, gradina – sapata si curatata de buruieni. Linga casa, un grostei mititel scurma pamintul de zor. „L-am primit cadou de la niste tigani“, ne spune Dumitru amintind abia la sfirsit ca muncise pentru „cadou“ o zi intreaga. „Si mi-au dat si o masina de spalat, da’ n-are capac“…
O singura durere are Dumitru: ca nu poate sa-si scoata certificat de handicapat, sa ia pensia aferenta, sau macar ajutor social.
„Am hirtii de la nebuni, tot. Dar n-am acte pe domiciliul asta, ca buletinul meu e pe adresa de la apartamentul unde am locuit inainte de a intra la ospiciu. Da’ apartamentul ala l-am pierdut, ca, daca am fost internat atita timp, s-au strins datoriile si mi l-au luat“.
Barbatul nu vrea banii pentru el sau pentru Mariuta. Ei se descurca. Dar poate asa copiii lor ar duce-o mai bine. Si Marius ar putea sa isi continue scoala. „M-am trezit cu al mic ca-mi zice: «Tati, sa-mi speli si mie ghetele, ca la noapte vine Mos Nicolae!». Auzise de la scoala, saracu’. Nu i le-am spalat… La copiii mei n-a venit niciodata Mos Nicolae si nici Mos Craciun“.
