A mai trecut un derbi, am mai ratat o sansa de a invinge rivala de o viata. Universitatea Craiova a fost intrecuta cu 4-0 de Dinamo, insa dincolo de scor ramâne jocul. Prestatia oscilanta a unei echipe care este departe de maturitatea sportiva si care a trait mai mult din elanul patronului si din sustinerea publicului nu este nici pe departe pe placul spectatorului oltean obisnuit ani de-a rândul ca pe propriul teren sa mai taie din elanul granzilor Capitalei. Ideea reconstructiei unei noi echipe este sanatoasa, insa cu o astfel de echipa nu te poti bate deocamdata cu cele mari din campionat.
In mare, Stiinta si-a aratat cu Dinamo potentialul. Insa, mai mult decât atât, a aratat ca nu este pregatita pentru disputele importante, desi cu o etapa inainte, in Giulesti, daduse semne ca se poate autodepasi. Sub presiunea unui public numeros, care si-a dorit poate mai mult decât oricând o victorie, junii fotbalisti ai Universitatii au clacat in fata „câinilor“. Ba, in plus, au gresit exact acei jucatori de la care tribunele asteptau mai mult. Duminica seara am fi dorit sa vedem un Bornescu in zi mare, un Stoica stapân pe el si cu interventii providentiale, un Saceanu mult mai inspirat sau un Stinga adevarat maestru de ceremonii. Din pacate, n-a fost sa fie, iar urmarile s-au vazut. Peste 25.000 de suporteri dezamagiti.
Rezultatul nu poate fi privit insa ca o catastrofa, decât daca punem in celalalt taler al balantei declaratiile superoptimiste ale lui Adrian Mititelu, care vedea Universitatea Craiova pe podium la inceputul campionatului. Pentru cei care cunosc fenomenul si au avut de-a face cu personajul, este insa limpede ca totul a fost „o vrajeala“, in termeni „oficiali“, fiind clar ca, de fapt, cunoscând ca are o echipa vulnerabila si careia ii va fi destul de greu sa faca fata inclestarilor din prima liga in acest campionat a ales sa le faca galerie chiar si la dus, pentru a-i mobiliza.
Pâna la urma, totul este o afacere, iar Mititelu stie din frageda pruncie ca, pâna sa umpli galeata cu lapte, trebuie sa plimbi vaca si sa-i dai mâncare. Iar toate astea n-au legatura cu alinierea planetelor si nici cu visele de noapte.
Revenind la oile noastre, juvetii trebuie sa-si revina cât mai repede din soc, pentru ca altfel s-ar putea sa ne trezim la iarna tremurând prin subsolul clasamentului. Dupa un relas provocat de meciurile nationalei, urmeaza o serie de cinci partide in care sa speram ca alb-albastrii vor lua mai mult de cinci puncte, câte au strâns pâna acum. Teoretic, Universitatea a scapat de ce a fost mai greu, adica de meciurile cu echipele mari din Bucuresti si ar fi trebuit sa treaca si peste tracul redebutului in prima Liga. Practic, ne asteapta jocuri aproape la fel de grele, cu trei deplasari, la Bistrita, Cluj si Urziceni, si doua meciuri acasa, cu Poli Iasi si Otelul.
In aceste conditii, daca jucatorii Stiintei nu vor reusi sa strânga rândurile, nu vor pune suflet si nu vor fi montati pentru a trece de aceste momente delicate, va fi foarte greu sa pastreze echipa pe linia de plutire, iar suporterilor, care au demonstrat ca au ramas atasati culorilor alb-albastre, le va fi dor din ce in ce mai mult de paradele lui Bornescu, incursiunile senzationale ale „cangurului“ Rose sau de aparitiile spectaculoase ale lui Baird, asa cum s-a intâmplat la meciul cu FC Arges. Nu de alta, dar, glumind putin, mai este mult pâna la urmatoarea partida cu echipa din Trivale, iar regulamentul nu-ti permite sa joci din trei in trei etape cu Pitestiul.
