Indiferent cât de mult se schimbă lumea, un lucru este cert: soacra nu va dispărea niciodată.
Lumea se schimbă, însă o soacră e mereu bună „la casa omului“, fie şi numai pentru a se duce la şcoală să ia copiii. La fel de adevărat este că, atunci când reuşeşte „să se infiltreze“ în interiorul cuplului, ea se implică din ce în ce mai mult în viaţa şi aşa complicată a odraslei, pentru care afirmă că este dispusă la orice sacrificiu. Mai nou, soacra începe să se facă utilă şi în domeniul diplomaţiei internaţionale. Iar exemplele sunt multe. Cel mai elocvent caz este cel al doamnei Marian, mama lui Michelle Robinson Obama, soţia proaspătului preşedinte al Statelor Unite. Aceasta a acceptat să îşi urmeze fiica şi ginerele la Casa Albă, de dragul nepoatelor sale. Din aceleaşi motive s-a mutat la Palatul Elysee şi doamna Marisa, mama primei doamne a Franţei, Carla Bruni Sarkozy. După doamna Paola, mama Soniei Maino Gandhi, venerabila doamnă Marisa este a doua soacră de origine italiană „infiltrată“ în familii de preşedinţi. Deşi vin din aceeaşi ţară, cele două doamne nu au nimic în comun. Doamna Marisa pare versiunea contemporană a soacrei „băgăreţe“, magnific descrisă de Jane Austen în operele sale. Din câte se pare, aceasta nu îl putea suferi pe Sarkozy, înainte ca acesta să se hotărască să îi ceară mâna fiicei sale.
La polul opus se află doamna Paola, clasica soacră „subliminală“, care în cea mai mare tăcere a avut grijă să îşi căsătorească fiica atunci când aceasta avea doar 20 de ani, după care s-a limitat să facă naveta între Beinasco şi New Delhi, cu bunătăţi de pe plaiuri natale pentru cei dragi. În acelaşi timp, Marisa nu are nici un fel de inhibiţie atunci când trebuie să îşi exprime punctul de vedere şi e mereu pregătită „să îşi bage nasul“ chiar şi în cele mai intime chestiuni de familie ale fiicei. Paola refuză să vorbească în public, să facă vreo declaraţie, chiar şi atunci când i-au murit cuscra şi ginerele. Altă deosebire între cele două soacre cu origini italiene este setea de publicitate a Marisei, care de dragul apariţiilor în public merge chiar şi la parada lui Mickey Mouse de la EuroDisney. În ceea ce o priveşte pe Paola, aceasta este atât de discretă încât a refuzat chiar şi întâlnirile oficiale cu autorităţile italiene.
Ginere preşedinte
În ceea ce o priveşte pe doamna Marian, soacra „celui mai puternic om din lume“, se ştie doar că aceasta a fost cucerită de actualul său ginere încă din momentul în care fiica sa i l-a prezentat pentru prima dată la o masă de prânz servită în localul South Side din Chicago. Spre deosebire de Marisa, care la început nu l-a avut la suflet pe preşedintele Franţei, Marian a avut mai multe dubii în ceea ce o priveşte pe fiica sa, nefiind sigură că aceasta va reuşi să ţină lângă ea un astfel de om. Pentru moment, nu se ştie dacă doamna Marian va fi o soacră băgăreaţă sau discretă. Istoria recentă americană este însă plină de anecdote şi de mici indicii care lasă să se înţeleagă faptul că încăpăţânata doamnă din Chicago va fi o soacră destul de „înfiptă“, care nu are nevoie de reuniuni de familie pentru a-i arăta ginerelui că are şi ea un cuvânt de spus în casă.
Soacra preşedintelui a cam arătat din ce „aluat“ e făcută atunci când, în timp ce ginerele său rostea discursul de victorie către naţiune, ea, în culise, declara public că are de gând să o convingă pe Michelle să nu trimită fetele la şcoală a doua zi, având în vedere că au rămas treze până târziu în noapte. Ea a ţinut să precizeze însă că, dacă proaspăta primă doamnă nu se va lăsa convinsă, „eu sunt dispusă să duc fetele la şcoală“.
Ea urmează exemplul „bietei“ Marisa, care a povestit jurnaliştilor de pe cinci continente că ea îl ia în fiecare zi pe micul Aurelien de la şcoală, „pentru că mama lui este prea ocupată cu promovarea albumului şi cu responsabilităţile sale de primă doamnă a Franţei“.
