Manastirea Strehaia este astazi locul de inchinaciune al unui singur calugar: unul „mic, indesat si nebun“, caruia i se spune si calugar, si preot, si staret – Ion Popa – si care a reusit in mai putin de doi ani sa-si impuna propria lege, facind din Manastirea-cetate Strehaia un soi de circiuma, in care sechestreaza din cind in cind vizitatorii. Asa cum s-a intimplat joi, cind doi ziaristi de la GdS au fost aproape trintiti la pamint de jumatatea-de-diavol-calare-pe-jumatate-de-calugar. Totul in numele Domnului si in spatele portilor sfinte, ferecate in lanturi.
Chiar in spatele Pietei Orasenesti, vedem zidurile. Parcam masina in apropiere, sa nu intirziem. Documentarea cu privire la istoria manastirii fiind gata, mai aveam nevoie de trei-patru poze si materialul era ca si facut. Intram. Inauntru, nici tipenie de om. Doua poze ici, la ruinele castelului domnesc, doua colo, la biserica. Facem cale intoarsa. Cind, ce sa vezi? Pe la capatul aleii, aproape de iesire, se face bine observata statura mica si nervoasa a unui barbat. Gindim ca e calugarul sau staretul. O luam drept catre dinsul, sa-i cerem cuvenita binecuvintare, sa-l intrebam de cele ce se mai afla pe locurile sfinte. N-avem vreme, insa: sfintia sa ne scurteaza calea si nu in pas de inchinaciuni la icoane, ci aproape dindu-se de-a dura pe alee, cu parul si barba ridicindu-se vilvoi pe linga potcap. Ne oprim locului, sa ne dumirim. Si ne trezim cu calugarul agatat cu o mina de aparatul de fotografiat si cu alta de gitul unuia dintre noi.
„Da, ma, aparatu’! Ce cautati aci, maa, in casa mea? Cine va trimisa, a? Ia, spune, ma… Va dau io poze, stai… maa!!!“
Ne uitam la el ca prostii. Nu schitam nici un gest de aparare, ca nu stim de ce. Si fata de cine. Jumatatea de calugar, aproape catarata pe noi, stringe isterica in miini o bucata din cureaua aparatului. Pe dupa lentilele unse ale ochelarilor, isi casca spre noi ochii injectati. Pufneste, striga, horcaie, intr-un acces de furie vecin cu infarctul. Printre jeturi de saliva amestecata cu ramasitele ultimului clondir de zaibar sfint, calugarul isi scuipa binecuvintarea:
„O sa va ia necuratul… Las’ ca v-arat io cine sint… Nu vreti sa spuneti cine v-a trimis?… Aparatu’, da-l incoace. Ne, ne, ne, la mine ramine, praf il fac, v-arat io…“
„Chemati politia sa va scape!“
Ne dumirim brusc: popa are probleme serioase. Sa-l luam cu usurelu’ atunci.
„Domnu’… domnu’ parinte, stati, domne, un pic, sa ne-ntelegem. Dam manastirea la ziar, ca e frumoasa. Am fost la primarie…“
„Ahaaaa! Primarie, da??? Va trimisa primaria la mine sa ma dati afara, stiu eu! Va dadu o cafeluta, nu? Nimic. Nu faceti nimic in casa mea!“
Se mai smuceste cu cureaua aparatului, mai-mai sa-l ia de tot. Intervine prompt colegul, tinindu-se cu o mina de piept: i se facuse rau. Ne invirtim de citeva ori, inainte si-napoi, fiecare tragind de o bucata de aparat. Ne strosim unul la altul, popa la noi sa ne dea pe miinile necuratului, eu la colegul sa-i traga un pumn popii sa salvez Nikonul, colegul la mine, la popa si la viata asta nenorocita, ca putea sa stea frumos la redactie si nu i se intimple una ca asta.
Si tocmai cind ne pregatim sa incasam citiva pumni din voia Domnului, uite ca popa ne da drumul din strinsoare. Insfacam aparatul si dam sa plecam repede, sa nu se razgindeasca. N-avem insa noroc. Nici n-apucam sa ne facem de trei ori cruce, ca portile cele vechi – ehe, de la 1600! – sint ferecate cu lanturi grele si in fata lor popa sare de pe un picior pe altul, hohotind demonic:
„Hiii… v-am facut-o! Sa va vad acuma! Hai, chemati politia, sa va scape! “
In cele din urma, simulind o convorbire la telefonul descarcat al unuia dintre noi, reusim sa-l speriem. Ca prin minune, poarta se deschide, noi iesim pe ea si ne indreptam in pas sprinten spre masina. Dupa noi, popa striga in continuare, saltind de pe un picior pe altul, printre precupetii din piata, care se inchina a mirare.
„Mai veniti voi, stiu eu…. V-astept, nenorocitilor, vedeti voi…“, in timp ce noi plecam in tromba, de frica dracilor care s-ar putea lua dupa noi.
Afaceri banoase in „propria“ manastire
Mic de statura, cu parul carunt si cu ochii albastri, parintele Ion Popa ar putea fi luat – in zilele de post, probabil – drept un slujitor demn al bisericii si om cu frica lui Dumnezeu. Singuratatea si neintelegerea semenilor sai, cum ii place sa creada, l-au determinat insa sa-si schimbe putin atitudinea cuvioasa, uneori incercind sa-si inece necazurile intr-un paharut de vin sfintit. Iar acest comportament a devenit cu timpul destul de cunoscut la Strehaia.
„Am auzit nenumarate plingeri din partea oamenilor cu privire la preotul Ion Popa. Cel mai ingrijorator este faptul ca bea, si nu de putine ori acest obicei a creat neplaceri. Parerea mea este ca ar trebui schimbat, dar nu cred ca depinde de mine acest lucru“, a spus Georgiana Mutascu, primar al orasului Strehaia.
Nu numai patima bauturii i se imputa parintelui Ion Popa, ci si incalcarea unor ordine ale Mitropoliei Olteniei.
„De cind a venit la Strehaia – inainte de ’95, prin transfer de la o parohie din judetul Gorj -, parintele staret Ion Popa a inceput sa oficieze nunti si botezuri in incinta manastirii, lucru care nu mai este permis de trei ani. Singurul loc destinat acestor ceremonii in Strehaia este Biserica Trei Ierarhi. Desi am facut nenumarate sesizari la Mitropolia Olteniei, nu s-au luat masuri“, a declarat Ion Vrabcea, protopop si paroh al Bisericii Trei Ierarhi din Strehaia.
Unul dintre cele mai vechi lacasuri de cult din Romania si fosta cetate de aparare, Manastirea Strehaia a ajuns, se pare, in ultimii ani mosia lui Ion Popa, in care, sustine sfintia sa, nimeni nu are voie sa intre. Mai mult, in cazul in care nepoftitii dau buzna, ii sechestreaza. Pentru nunti si botezuri, staretul face insa exceptii, pentru ca „sihastria costa si ea niste bani“, iar nasii sint darnici, cind au prilejul sa cunune intr-o manastire. Desi povestea nu e de ieri, de azi, despre ea, Mitropolia Olteniei abia acum a aflat. Sau, in tot cazul, acum a inceput sa ia masuri.
„Parintele Ion Popa nu a constituit un caz pentru noi pina acum. In urma acestei intimplari nefericite, insa, s-a redactat deja un referat de control. Chiar azi parintele Ion Popa va primi o nota telefonica, in care va fi anuntat ca va fi supus unei anchete pentru a se stabili circumstantele“, a spus Marcel Radut, coordonator al biroului de presa al Mitropoliei Olteniei.
