Deşi italienii nu sunt tocmai cei mai mari fani ai românilor, care „au luat cu asalt“ Peninsula în căutarea unei vieţi mai bune, există totuşi şi locuri unde conaţionalii noştri au reuşit să se integreze perfect, câştigându-şi respectul şi aprecierea „macaronarilor“.
Culmile înzăpezite ale Munţilor Albergian domină maiestuoase satul Pragelato, care în 2006 a găzduit cu succes multe dintre probele de schi din cadrul Jocurilor Olimpice de la Torino. De altfel, în orăşel încă flutură în vânt steagurile Olimpiadei, semn că locuitorii ţin să amintească tuturor că s-au numărat printre gazdele primitoare ale unor sportivi de talie mondială, care s-au îndrăgostit definitiv de mica localitate din regiunea Piemonte. „Noi suntem un sat primitor şi deschis oricărui tip de cultură“, spun cu mândrie localnicii. Drept dovadă că Pragelato este un mic centru european stă şi faptul că unul din patru cetăţeni este străin, mai precis 176 din 741 de locuitori. Cei mai mulţi dintre aceştia sunt români: 89 de femei, 87 de bărbaţi şi 39 de tineri, care nu au împlinit 18 ani, în timp ce albanezii, egiptenii şi ruşii se numără pe degetele de la o mână. Românii au descoperit aici locul ideal unde să îşi refacă viaţa. Cei mai mulţi lucrează în hoteluri, au un venit bunicel şi s-au integrat cu uşurinţă. „Dacă ar vrea, sunt suficienţi ca să aleagă un primar din rândurile lor“, spune zâmbind primarul localităţii, Valter Marin.
Însă de ce au ales conaţionalii noştri să rămână aici, la 80 km de Torino, şi nu în marile aşezări urbane. „Înţelepciunea oamenilor de la munte a reuşit să depăşească acel sentiment inconştient de neîncredere. La noi se caută oameni dispuşi să muncească din greu, iar românii au ştiut să demonstreze că pot fi la înălţimea situaţiei“, afirmă primarul.
Uniţi printre străini
Iar lucrurile nu se opresc aici. La fel ca şi localnicii, copiii învaţă să vorbească în dialectul local – „patois“, participând la un proiect al autorităţilor din regiune, care se străduiesc să salveze limba occitană. În plus, ei frecventează cursurile prevăzute pentru o comună bilingvă, având în vedere că Franţa e dincolo de munţi. „Când s-a organizat o serbare pentru a comemora tragedia de la Beth, în care au murit sute de mineri, cei mai buni interpreţi au fost copiii români“, continuă primarul. Un semn de integrare este şi sărbătoarea organizată pe 1 decembrie, când conaţionalii noştri şi localnicii se întâlnesc ca să aniverseze Ziua Naţională a României. Cu această ocazie, toţi locuitorii din Pragelato se adună să danseze şi să deguste mâncărurile specifice bucătăriei româneşti şi nu numai. De-a lungul timpului, nu au existat niciodată probleme cu noii cetăţeni veniţi în sat. Ba, dimpotrivă. Când s-a întâmplat ca în localitate să ajungă un imigrant, căruia i-ar fi trecut prin gând să distrugă acest echilibru perfect, cei care au intervenit au fost chiar conaţionalii acestuia. Tot ca un semn al integrării este şi participarea la „parada alpinilor“. Cel care a lansat invitaţia a fost Sergio Brunet, proprietarul unei fabrici de cherestea unde majoritatea angajaţilor sunt români. „Ei ştiu ce înseamnă un loc de muncă sigur. Însă, nu sunt simpli angajaţi, sunt şi prietenii noştri, iar în acest an îi voi lua cu mine la parada asociaţiei «Penne nere»“, povesteşte Brunet.
