Colectivul de elevi al clasei „România“ s-a dovedit impertinent, uneori imbecil şi chiar violent, refuzând cu îndărătnicie să înveţe lecţiile predate la şcoala europeană de bune maniere şi civilizaţie marca „Mileniul III“. Hoardele de ţigani şi români originari din patria lui Cioran, Enescu şi Eliade au fugit de la ora de „Uniune Europeană“ şi au invadat teritoriile populate de urmaşii lui Dante, Goethe şi Shakespeare. Aici s-au pus unii pe ocupat locurile de muncă ale băştinaşilor, prin eforturi constante, mai legal sau mai „la negru“, la un preţ mult mai ieftin şi cu o eficienţă mult mai mare, alţii pe furturi, violuri şi omoruri, egalând sau chiar depăşind performanţele lumii interlope europene. Totuşi, elevii români la şcoala de aderare europeană nu au rămas decât corigenţi şi putem spune că rezultatele lor au fost acceptabile de vreme ce, într-un sfârşit, au trecut clasa în Uniunea Europeană.
De la nişte elevi care trăiesc cu boala comunismului în suflete şi în minte nu puteam să aşteptăm mai mult. În schimb, de la Europa asta care ne spune că ea e civilizată şi că noi suntem nişte barbari, aveam pretenţii! Însă, profesorul vest-european, pe numele său Uniunea Europeană, a luat mucii cu care un ţigan al clasei „România“ a dat în fasolea civilizaţiei europene de prin Italia şi îşi spoieşte acum pereţii şcolii unde predă. După ce timp de peste zece ani am fost bătuţi la cap că suntem rasişti, că nu dăm drepturi ţiganilor, că-i discriminăm, că avem ceva cu neamul lor, domnii profesori europeni în Drepturile Omului privesc amuzaţi şi aprobativ cum un întreg popor este condamnat pentru fapta unui ţigan dezaxat. Ricardo Mosca, ofiţerul de presă al Directoratului pentru Justiţie, Libertăţi Civile şi Securitate al Comisiei Europene, ne explică sec şi arogant că este prematur ca onorabila Comisie Europeană, instituţia care conduce de fapt Uniunea Europeană, să se pronunţe faţă de măsurile luate de guvernul italian împotriva imigranţilor români. Românii îi rabdă pe ţigani de sute de ani. Am fost toleranţi, prea toleranţi cu ţiganii, o toleranţă care a ajuns să fie prostie şi laşitate. Europenii nu au rezistat nici măcar două decenii să fie bântuiţi de ţigani şi acum fac nazuri, scot mascaţii în stradă şi expulzează pe ţigani înapoi în ţară, pe capul nostru. Ţiganii sunt şi cetăţeni ai Uniunii Europene, nu doar ai României. Voi, europenii civilizaţi, de ce nu-i integraţi la voi pe ţigani? Că doar ne-aţi tot predat lecţia asta cu egalitatea şi nediscriminarea!
Europa nu se opreşte doar la expulzări, ne şi jigneşte. Totuşi, la afirmaţiile făcute în media europeană de genul „Român=ţigan!“ răspunsul nostru ar putea fi la fel de grobian, cum ar fi „Italian=criminalul Mussolini=macabra Mafie“, „German=demonul Adolf Hitler=Holocaust“, „Spaniol=asasina Inchiziţie“ şi lista ar fi mai lungă pentru că nu există vreun popor european fără pete negre în istoria sa. Însă, eu, ca un „barbar“ de român ce sunt, nu voi face apel la jigniri…
Nu ştiu care din aceste două boli este mai gravă şi se vindecă mai greu: violenţa sau rasismul. Violenţa este o chestiune care ţine de animalul din om. Dacă aşezi în calea violenţei unui individ normele comunităţii, legile şi puterea de coerciţie a statului sunt şanse ca violenţa să fie măcar prevenită, dacă nu şi vindecată. Însă, rasismul ţine de mentalitate, de gândire, este un demers care depăşeşte sfera animalică, este ceva gândit la modul profund. Rasismul este mai greu de oprit prin legi şi asta observăm la vest-europeni, concetăţenii noştri din UE care au ieşit în stradă şi cer să se verse sânge de român.
Nu fac apel la sentimentul de mândrie naţională, aşa cum ipocrit a făcut Băsescu, şi nici la compromisul diplomatic, cum incompetent încearcă Tăriceanu. Fac apel la bunul simţ. Un ţigan criminal sau o comunitate minoritară care îşi refuză civilizarea nu pot caracteriza un popor.
Aşa că eu sunt mulţumit că sunt român, chiar dacă nu sunt întotdeauna şi mândru, şi rămân la convingerea că „Român = German = Rus = American = Italian = Ţigan= OM“…
