Analiza genetică efectuată asupra unui singur fragment de os, descoperit într-o peşteră din Siberia, a dus la identificarea unei specii umane complet necunoscute, botezată „Denisovani“, notează site-ul stiintasitehnica.com. Este vorba de o specie care nu a lăsat urme materiale şi care a dispărut, conform datelor existente, acum circa 30.000 – 40.000 de ani.
Un raport publicat în revista Science a prezentat rezultatele analizei detaliate a ADN-ului unei fiinţe de sex feminin, care ar fi trăit în urmă cu 80.000 de ani. Rămăşiţele analizate aparţin unei „verişoare“ a Neanderthalienilor şi au fost găsite în peştera Denisova din Siberia, în 2010. Atunci, un os dintr-un deget a fost trimis de un om de ştiinţă rus laboratorului Institutului „Max Planck“ din Leipzig, Germania, iar rezultatele au constituit o surpriză totală: deşi se credea că fragmentul osos aparţinea unuia dintre primii oameni „moderni“, nu a fost deloc aşa. Analizele au arătat ca nu era vorba despre un om de Neanderthal, nici despre unul modern, ci de un reprezentant al unui nou grup. Între timp, descifrarea genomului a relevat că este vorba despre un reprezentant al Denisovanilor, dispăruţi în urmă cu 30.000 de ani, la fel ca şi Neanderthalienii. Genomul a fost descifrat cu o acurateţe greu de anticipat, după ce a fost comparat cu cel al Neanderthalienilor şi cu cel descifrat în cazul a 11 oameni moderni de pe mapamond, observându-se doar mici diferenţe la nivelul câtorva gene „responsabile“ de creier şi sistemul nervos, dar şi gene care determină culoarea ochilor şi a pielii.
ADN-ul Denisovanilor, în Papua Noua Guinee
Având la dispoziţie pentru studiu genomul speciei Denisovanilor, geneticienii şi paleoantropologii din toată lumea şi-au unit eforturile pentru a încerca să identifice arealul în care a trăit şi prosperat această ramură evolutivă a oamenilor preistorici. Spre surpriza cercetătorilor, deşi fragmentul de os a fost descoperit în Siberia, nici o urmă a ADN-ului denisovan nu a fost întâlnită în rândul populațiilor din Asia continentală. Mai mult, în urma cercetărilor s-a constatat că anumite populaţii indigene din Papua Noua Guinee şi Australia au în genele lor până la 6% ADN denisovan. „În Asia continentală, nici specimenele umane străvechi, nici populaţiile moderne, nici măcar cele izolate nu au ADN denisovan, fapt ce duce la concluzia că nu au avut loc hibridizări în această parte a lumii. Singura zonă în care aceste încrucişări între speciile umane – Denisovanii şi Homo sapiens – ar fi putut avea loc este la est de Linia Wallace, bariera naturală care separă Asia de Australia. Însă acest lucru înseamnă că Denisovanii au trecut cumva această linie, deşi nu ştim cum ar fi făcut-o“, a afirmat Alan Cooper, cercetător în cadrul Universității din Adelaide, Australia, unul dintre autorii studiului publicat în revista de specialitate Science.
Potrivit cercetătorilor, mai misterios este faptul că datele genetice sugerează faptul că bărbaţi Denisovani au interacţionat sexual cu femei din specia Homo sapiens, ceea ce reprezintă un fapt neobişnuit, care poate fi însă explicat prin numărul mic al oamenilor care erau din punct de vedere anatomic „moderni“ şi care au depăşit Linia Wallace în urmă cu circa 50.000 de ani.
Hobbiţii, o altă specie umană
La rândul său, profesorul Chris Stringer, paleoantropolog în cadrul Muzeului de Istorie Naturală din Londra, a explicat că, relativ recent, a fost descoperită o altă specie umană, cel puţin la fel de enigmatică – Homo floresiensis, sau Hobbiţii. Potrivit omului de ştiinţă, această descoperire nu face decât să confirme faptul că diversitatea speciilor umane arhaice a fost, cel puţin în Asia, mai mare decât s-ar fi aşteptat sau ar fi estimat cercetătorii. „Morfologia Hobbiţilor este diferită de cea a Denisovanilor, așa că astăzi putem considera că au existat cel puțin două specii umane la care nu ne-am fi aşteptat. Se ridică multe semne de întrebare, dar cel mai stringent este cel cu privire la Denisovani. Cât de inteligenți erau, cum au reuşit să treacă de Linia Wallace şi, mai ales, cât de departe au ajuns?“, a pus problema profesorul Stringer.
Linia Wallace
Termenul desemnează „frontieră“ biogeografică stabilită în anul 1859, de către naturalistul britanic Alfred Russel Wallce, între ecozonele Asia şi Wallacea, aceasta din urmă fiind o zonă de tranziţie dintre Asia şi Australia. La vest de această linie se găsesc organisme ce aparţin speciilor asiatice, în timp ce la estul acestei linii este prezentă o combinaţie de specii de origine asiatică şi australiană. Linia Wallace trece prin Indonezia, între Borneo şi Sulawesi (denumirea veche Celebes) şi prin strâmtoarea Lombok, dintre Bali and Lombok.
