Ayelet Waldman a stârnit aprigi dispute dincolo de Ocean, în urma unui editorial care a transformat-o în cea mai urâtă mamă din Statele Unite.
„Dacă o mamă bună este cea care îşi iubeşte copiii mai mult decât orice altceva pe lume, atunci eu nu sunt o mamă bună. Îmi iubesc soţul mai mult decât pe copii, care pentru mine sunt nişte accesorii“. A fost suficientă această frază, scrisă în 2005, într-un editorial publicat în New York Times, pentru ca Ayelet Waldman să devină peste noapte „cea mai urâtă mamă“ a Americii. Însă, în loc să se lase intimidată de jignirile comentatorilor TV şi de ameninţările primite pe internet, autoarea, de profesie avocat, căsătorită cu romancierul Michael Chabon, s-a pus din nou pe treabă pentru a-şi aprofunda teoriile. Rezultatul a fost volumul „Bad Mother“, un best-seller care a împărţit America în două. În timp ce Huffington Post defineşte cartea ca fiind „obligatorie pentru toate mamele de pe planetă“, în revista Elle avem de-a face cu un adevărat „act de terorism literar“.
Copii mai fericiţi
„Cred că mamele trebuie să spună adevărul, mai ales când acesta doare. Lumea încearcă permanent să ne facă să ne simţim nişte mame denaturate. Din păcate, şi reuşesc: cele mai multe dintre noi trăiesc cu acest sentiment ascuns şi etern de vină şi de eşec“, spune autoarea.
Unul dintre capitolele care a stârnit cele mai aprigi dezbateri este cel în care Waldman afirmă că acei copii care sunt crescuţi cu conştiinţa faptului că au un rol marginal sunt „mai fericiţi, independenţi, sănătoşi şi longevivi decât mămoşii hiperprotejaţi şi răsfăţaţi“. „Cei patru copii ai mei nu au nimic împotriva afirmaţiilor mele, pentru că ei sunt incredibil de siguri. Toţi părinţii prietenilor lor divorţează, în timp ce ei ştiu că mama şi tatăl lor vor fi împreună pentru totdeauna, iar asta îi linişteşte şi îi face fericiţi“.
În ceea ce priveşte educaţia sexuală, strategia sa este simplă: „Am lăsat o geantă plină de prezervative colorate în baia lor, ca să îi obişnuiesc cu ideea, când va fi momentul“.
Soţul sau copilul?
Alt capitol care le-a indignat peste măsură pe cititoarele site-ului MyBaby.com este cel în care afirmă că „aş putea să supravieţuiesc pierderii unui copil, însă nu şi morţii soţului meu“. Cu toate acestea, editioralista din New York Times, Susan Dominus, s-a declarat emoţionată de capitolul în care Waldman vorbeşte despre ziua de Yom Kippur – Ziua Ispăşirii, când, în faţa întregii sinagogi, a citit o scrisoare de adio, adresată copilului pe care a fost nevoită să îl avorteze după ce a descoperit că acesta este purtător de defecte genetice. „L-am implorat să mă ierte că sunt o mamă atât de rea, încât nu pot să accept un copil imperfect“. Mii de femei şi feministe care au trecut prin experienţe similare i-au scris autoarei, pentru a-i mulţumi. „Cu toate acestea, multe feministe mi-au reproşat că am folosit cuvântul copil în loc de făt“, a precizat Waldman. De altfel, în opinia autoarei, exact feminismul a fost cel care a făcut ca „meseria“ de mamă să fie mult mai grea. „Abilitatea de a executa mai multe sarcini simultan a atins pragul paroxismului. Trebuie să fim perfecte în tot, în timp ce, pentru a fi consideraţi model, pentru taţi este suficient să fie prezenţi la serbarea copilului sau să vină la timp la petrecerea de ziua lui“, crede scriitoarea.
