Orăşelul Kamikatsu este o adevărată raritate pe mapamond, fiind de departe cea mai curată localitate din lume şi un loc în care societăţile de salubritate sunt mereu în pierdere.
Dacă în călătoriile dumneavoastră aveţi ocazia să ajungeţi în Kamikatsu, un oraş cu doar 2.000 de suflete, din insula japoneză Shikoku, veţi avea impresia, pentru câteva momente, că aţi ajuns pe altă planetă. În timp ce pe meleagurile mioritice, coşurile de gunoi sunt fie o raritate, fie dispar la doar câteva minute după ce au fost montate, pe străzile din micuţa localitate niponă, ghenele şi pubelele sunt ceva de neconceput pentru localnici, din cu totul alte motive. Aici, pur şi simplu, nu există coşuri pentru reziduuri şi nici celebrele maşini care ridică la intervale regulate de timp gunoiul. Localnicii sunt obligaţi să trieze gunoiul pe 34 de categorii diferite şi să îl transporte în centre speciale de reciclare, numite în mod elocvent Zero Waste Centre. În plus, locuitorii oraşului sunt obligaţi să separe manual chiar şi deşeurile organice. În acest mod, fiecare locuitor face tot posibilul să producă mai puţin gunoi şi devine mai atent la ceea ce aruncă. De voie, de nevoie, oamenii din zonă au învăţat să utilizeze resturile de mâncare, ajungând să creeze reţete fanteziste pentru a-şi goli frigiderul.
Bilete la loterie în schimbul sortării deşeurilor
Pentru orice tip de ambalaj şi rezuuri neorganice este prevăzut transportul la un depozit local, nu înainte însă de a spăla şi usca respectivele deşeuri acasă. Etichetele trebuie scoase rând pe rând, ulterior deşeurile fiind împărţite pe mai multe categorii. În schimbul muncii lor, localnicii din Kamikatsu primesc bilete la loterie. Cum este de înţeles, această muncă de sortare a deşeurilor nu este deloc uşoară, însă locuitorii afirmă că implicarea în astfel de activităţi îi ajută să îşi dea seama de importanţa problemei reciclării. Potrivit unui sondaj, 60 la sută dintre localnici afirmă că sunt extrem de mulţumiţi de această iniţiativă şi nu au probleme în a accepta munca pe care aceasta o presupune. Pentru a rezolva şi problema celor 40% de locuitori, care îşi fac datoria strâmbând din nas, primarul Kasamatsu Kasuichi intenţionează să îi convingă de utilitatea operaţiunii. În opinia sa, o maşină de transportare a gunoiului este mult mai poluantă decât „excursiile“ scurte ale fiecărui individ la locul de depozitare, ca să nu mai vorbim de consecinţele utilizării unui incinerator. Kasuichi este convins că dragostea de ţară îi va ajuta chiar şi pe cei mai indolenţi să participe cu trup şi suflet la acţiune. Nu este deloc întâmplător că acest experiment, studiat şi în alte ţări, a dat roade în Japonia, stat cunoscut pentru stricteţea sa în materie de curăţenie. De altfel, aici există cele mai severe legi cu privire la reciclare. Aici, gunoiul trebuie lăsat în locuri prestabilite, la o dată anume şi în saci speciali, care trebuie să aibă anumite culori, pentru fluidizarea procesului.
