Baudolino

„Eroul acestui fermecător puzzle istoric este numitul Baudolino, mincinos învederat, poet şi aventurier, care câştigă favorurile împăratului Frederic Barbarossa prin farmecul şi isteţimea lui. Această poveste, în acelaşi timp înşelătoare şi onestă, ne pune din nou în faţa vechii întrebări care îi obsedează pe Eco şi, totodată, pe cititorii săi: atunci când un povestitor pretinde că istoriseşte întâmplări adevărate, cât adevăr este, de fapt, în istorisirea lui?“, titra The New Yorker, pentru ca Marin Mincu, criticul literar, să menţioneze într-un articol publicat într-un ziar cotidian: „Prin «Baudolino», Umberto Eco explorează din nou Evul Mediu, în căutarea unor răspunsuri edificatoare care privesc istoria actuală, acum, la începutul unui nou mileniu. Parcurgând spaţii cunoscute între Occident şi Orient (ca student la Paris sau combatant în războaiele şi în cruciadele din secolul XII), dar şi itinerarii utopice (pastişate după texte apocrife), neobositul Baudolino este un alter ego al romancierului, scotocitor de fapte miraculoase, care se probează pe sine într-o ipostază similară/diferită de acelea ale lui Adso da Melk din «Numele trandafirului», Jacopo Belbo din «Pendulul lui Foucault» sau Roberto de la Grive din «Insula din ziua de ieri»“.