Trei milioane sau saptezeci, depinde de noroc. Cam acestea sunt veniturile pariorilor craioveni care isi risca salariul mediu pe economie pentru o scurta descarcare de adrenalina.
Sa te arunci cu parapanta, plutind in gol, stiind doar unde vrei sa ajungi. Sa lipesti pedala de viteza de podeaua masinii, tragând pe nari, adânc, zvâcnetul mecanismelor. Sau sa-ti mizezi jumatate de salariu pe un meci. Trei lucruri diferite, dar atât de asemanatoare prin senzatiile pe care le ofera: viata traita la maximum. „Descarcare de adrenalina“, apreciaza Aurelia Dobre, medic specialist psihiatru, riscul pe care si-l asuma pariorii. De care nu se lasa cu una cu doua, o data ce obiceiul, zis hobby, i-a prins in mrejele-i ametitoare. Ba, mai mult, continua sa-l incerce cu incrâncenare inmiita, chiar si dupa urmari nefaste. Multi au pierdut case, masini, conturi in banca. N-au renuntat insa la senzatia unica pe care numai un parior indracit o cunoaste. Au luat-o de la zero, s-au imprumutat, au riscat totul si nimic. Pentru ca, mai mult decât câstigul financiar, pentru ei conteaza senzatia de a trai periculos. Iar pentru cei care nu au pierdut nimic valoros pâna acum, ci doar s-au imbatat cu câteva milioane, a continua sa parieze este obligatoriu! O regula de viata! Nu se stie niciodata ce noroc ii paste pâna la urma!…
Doua-trei milioane pe luna
Catalin L. are 28 de ani. Joaca de vreo cinci ani numai. Primul câstig, vreo suta de mii, l-a incurajat sa mai puna un bilet. Si inca unul…
„Imi place fotbalul“, recunoaste el principalul motiv care ii pune in fiecare zi nervii la incercare. „Si imi place sa-mi verific cunostintele in domeniu. Iar când pariez, urmaresc cu mai multa intensitate meciurile“.
E drept ca, atunci când sportul rege lipseste de pe lista competitiilor, Catalin nu se poate abtine si isi alege si altceva pe care sa mizeze câteva sute de mii, acolo. Pierderile sunt mici, câstigurile constante.
„Doua-trei milioane pe luna, depinde de eveniment. Am si luni bune, cum a fost martie“. Zâmbeste. „Unspe milioane! Nu-i rau pentru tineretea mea, cred!“
Opt-noua meciuri pe bilet, de regula combinat, pentru ca are mai multe sanse de câstig. Dintre tipurile de pariu, il prefera totusi pe cel „live“. Iar dintre casele de pariuri – cea la care lucreaza câteva ore pe zi. Il scapa de efortul de a mai pleca acasa cu salariul…
„Pun la bataie destul de multi bani“, recunoaste, „dar nu ma plâng“.
Mai mult, pentru Campionatul Mondial si-a pregatit câteva rezerve frumusele, numai bune de dublat. Desigur ca miza cea mare va fi la finala, pentru care are deja un pronostic:
„Brazilia – Argentina: 3-1!!!!“
70 de milioane intr-o luna
Ceva mai tânar, Bobby are totusi o experienta mai indelungata a salilor de jocuri.
„Acum zece ani am inceput, cam când au inceput sa prinda cheag pariurile sportive in Craiova. Primul bilet l-am pus la o sala de lânga Cinema Patria. Era printre primele deschise – acum e altceva acolo. Dar sali sunt o gramada in tot orasul, numai sa ai cu ce sa intri!“, spune Bobby.
Cel mai mare câstig l-a avut acum cinci ani: 43 de milioane cinci sute de mii la un singur joc. Cu doar o saptamâna inainte mai scosese sapte milioane. Iar dupa alte doua, inca 18. Adica vreo saptezeci de milioane – o suma care, pentru anul 2001, nu era chiar de lepadat. Cu toate astea, tânarul parior nu-si aminteste sa fi investit banii aceia intr-o afacere ori in altceva util.
„Eram tânar“, se scuza, „fara minte. I-am cheltuit pe maruntisuri, pe distractii. Nu regret insa, chiar daca nu m-am ales cu nimic. Jocul a fost important!“
De atunci incoace, norocul s-a mai zgârcit cu pariorul. Patru, cinci milioane pe luna, asa, de moft. Câteodata – cam atunci când se simte nevoia unui mic avânt pentru vreo miza mai mare – câte un bonus binemeritat.
„Acum trei ani, timp de o saptamâna am câstigat in fiecare zi. Cam douazeci de milioane in total. Doua luni dupa aceea, nimic, zero!!!“
80% noroc pentru un câstig sigur
Trebuie sa cunosti bine sistemul de pariere si, desigur, sport. La greu, crede Bobby. Dar mai mult decât cunostinte, trebuie sa fi avut la nastere o ursitoare buna care sa te fi blagoslovit cu niscaiva noroc. Asa, cam de 80% pentru un bilet…
„Nu recomand nimanui sa parieze. Sincer. E drept, te distrezi, câstigi si te simti OK, esti stapân pe banii tai, atâta vreme cât ii ai. Dar când ti se-nfunda… Am cunoscut un tip: a câstigat trei sute de milioane. Si-a luat Alfa Romeo, a platit avansul la leasing, apoi prima rata. Când a venit rândul celei de-a doua, se terminasera banii – datorii, cheltuieli aiurea, iar de câstigat nu mai câstigase nimic. Pâna la urma jocurile de pariu sunt cea mai buna cale de a pierde, nu de a câstiga! Prietena mea a fost tentata de câteva ori sa joace. N-am lasat-o! E suficient ca joc eu!!!“
Ca toti pariorii adevarati – si mai ales microbisti – Bobby a asteptat si el Campionatul Mondial cu sufletul la gura. Timp de o luna chiar a luat o pauza de la joc – pentru a economisi forte si bani. De vineri insa adrenalina a inceput sa-i fiarba cu bulbuci. Nici nu au trecut bine orele diminetii si a mers la sala: Germania-Costa Rica – 1; Polonia-Ecuador – x!
