Am primit ieri, din partea organizatiei STATEWATCH din Bruxelles, „care monitorizeaza statul si libertatile civile din UE“, un set de documente printre care si „copia unei agende secrete de negocieri asupra unui tratat sau acord intre SUA si UE privind cooperarea judiciara in domeniul penal, ceea ce ar presupune implicatii majore asupra drepturilor si libertatilor popoarelor“. Un document care urmeaza sa fie discutat pe larg pentru prima oara cu ocazia Reuniunii informale a ministrilor de justitie si de interne de la Copenhaga, pe 13 septembrie, discutie la care va lua parte si domnul Ashcroft, procurorul ge-
neral al SUA. Intr-o declaratie in exclusivitate pentru ziarul nostru, Jesús Carmona Núòez, purtatorul de cuvint al Consiliului UE pe problematica „justitie si afaceri interne“, a confirmat atit veridicitatea acestui document, cit si informatia ca este pentru prima oara cind un procuror general al SUA participa la o reuniune, formala sau informala, a Consiliului JAI.
Despre ce este vorba? Documentul in cauza are nr. 6438/2/2 (cu circulatie restrinsa) si este emis de presedintia Consiliului UE, avind ca subiect „cererea de obtinere a unui mandat de negociere pentru presedintie, privind cooperarea in domeniul chestiunilor penale, pe baza articolelor 38 si 24 ale TEU (Tratatul Uniunii Europene)“. Din acest text – reprodus in intregime dupa materialul pus la dispozitie de STATEWATCH – am selectat citeva dintre cele mai importante elemente.
Baza legala
Articolul 38 TEU face posibila realizarea de acorduri, ca si cele prevazute in Art. 27, asupra unor chestiuni care cad sub incidenta celor prevazute in capitolul VI – „Cooperare juridica si de politie in chestiuni penale“.
Articolul 24 TEU afirma ca, „atunci cind este necesar sa se realizeze un acord cu unul sau mai multe state sau organizatii internationale in vederea implementarii acestui capitol, Consiliul UE, actionind in unanimitate, poate autoriza presedintia, daca este nevoie ajutata si de catre Comisie, sa deschida negocieri in acest scop. Asemenea acorduri pot fi realizate de catre Consiliu care poate sa actioneze, la modul unanim, in urma unei recomandari a presedintiei. Nici un acord nu ar trebui sa fie obligatoriu pentru un stat membru care afirma ca trebuie sa urmeze cerintele propriei sale proceduri constitutionale; ceilalti membri ai Consiliului ar putea sa aprobe ca termenii acordului sa li se aplice in mod provizoriu“.
Ce acorduri exista pina in prezent?
Exista un acord de tip „cadru general“, privind acordarea de asistenta juridica mutuala. Articolul 18 al Conventiei ONU impotriva criminalitatii transnationale organizate, conventie semnata la Palermo in decembrie 2000, reglementeaza citeva foarte importante aspecte ale cooperarii judiciare internationale. Mai exista Convetia privind asistenta mutuala intre statele membre UE, semnata la 29 mai 2000, urmata de un protocol semnat la 16 octombrie 2001.
Exista si acorduri bilaterale intre 11 state membre UE si SUA; statele care au semnat acorduri de asistenta juridica mutuala sint: Austria (semnat in 1995, ratificat in 1998), Belgia (1988/2000), Franta (1998/2000), Grecia (1999/2001), Spania (1990/1993), Italia (1982/1985), Irlanda (2001), Luxemburg (1997/2001), Marea Britanie(1994/1996), Olanda (1981/1983) si Suedia (2001). Germania se afla in faza incheierii discutiilor privind semnarea unui asemenea acord. Toate statele membre au incheiate acorduri privind extradarea.
Probleme de procedura?
In opinia editorului Tony Bunyan de la STATEWATCH „ca, intr-o democratie, este inacceptabil ca un acord sa fie negociat in secret cu o tara nonmembra UE, fara ca parlamentarii europeni sau cei din tarile membre sau societatea civila sa aiba ceva de spus“. Este un exemplu al modului in care drepturile fundamentale si sistemele de protectie cladite in UE timp de decenii sint acum puse pe masa negocierii de catre guvernele din UE, pentru a veni in intimpinarea cererilor SUA in asa numitul lor „razboi impotriva terorismului“.
Concret, ce anume se acuza? Primul punct este faptul ca se accepta o schimbare majora a sensului colaborarii initial acceptate intre UE si SUA. Pe 20 septembrie, imediat dupa atacurile teroriste din SUA, Consiliul JAI al UE era de acord sa fie negociat cu SUA un acord privind cooperarea in lupta impotriva terorismului. A doua zi, Ambasada SUA din Bruxelles a scris o scrisoare de raspuns, in care s-a cerut „o cooperare juridica in toate problemele penale“.
Al doilea punct, pus in contextul „unei largi colaborari judiciare“, cuprinde doua niveluri, cele mentionate cu precizie in documentul cu circulatie restrinsa al Consiliului UE.
In acest sens, interpretind problemele ridicate de partea americana, se observa ca cererea privind „ingustarea zonei de aplicare a exceptarii politice“ (in cazul extradarii) este posibil sa fie examinata prin „abordarea unui sistem modern de abordare“ si prin abandonarea posibila de catre multe state din UE a prevederilor lor constitutionale privind extradarea propriilor cetateni. Aceasta s-ar putea face prin intermediul propunerii deja existente pentru o directiva cadru a UE privind mandatelor de arestare, dar, in spatiul UE, aceasta problema este conditionata de prevederile contrare existente in Conventia Europeana asupra Drepturilor Omului (semnata si de Romania), precum si de deciziile luate de Curtile Europene de Justitie. Americanii cer si „imbunatatirea eficientei procesului de extradare in general, adica simplificarea procesului respectiv, a canalelor de comunicare, reducerea perioadelor de timp pentru proceduri“. De asemenea, se solicita „limitarea aplicarii statutului limitarilor“, adica a cazurilor de refuz al extradarii.
Pe de alta parte, UE doreste „facilitarea investigatiilor si preluarii de conturi bancare“ si reducerea „perioadelor de asteptare“, propunind in acest sens crearea de „puncte de contact“ in fiecare dintre statele membre UE si in SUA. UE transmit si alte doua propuneri majore. Prima este de a forma „echipe de investigare comune“ cu americanii, pentru a efectua operatiuni de politie sub acoperire. Cea de-a doua propunere priveste „crearea unui demers comun privind investigarea, interceptarea si inregistrarea telecomunicatiilor“, prevedere care poate sa insemne legarea actiunii celor doua mari sisteme de interceptie, ECHELON si cel european, aprobat deja ca idee de Parlamentul European.
Daca toate acestea nu ar fi fost de ajuns pentru a provoca in forurile de la Bruxelles o viitoare dezbatere plina de suspense, mai exista un paragraf care poate deschide un episod cu adevarat incendiar: pe tema „pedepsei cu moartea“, documentul Consiliului UE sugereaza ca „linia de urmat“ in negocierile cu SUA este ca partenerul american „sa fie informat ca unele state membre ar dori sa aiba reglementari specifice in aceasta privinta“. Nu este vorba despre o eventuala reintroducere in legislatia europeana a prevederilor privind pedeapsa cu moartea, ci de posibilitatea ca unele state UE sa furnizeze evidente si martori in cadrul unor procese din SUA, a caror miza sa fie pedeapsa cu moartea (ceea ce se poate intimpla pentru o serie intreaga de „delicte grave“).
De ce oare un asemenea document „a fost scapat“ catre citiva corespondenti de presa din Bruxelles? Raspunsul este relativ usor de descifrat: se doreste ca, inaintea momentului in care Comisia Europeana si apoi Consiliul de Ministri al UE vor stabili o pozitie comuna asupra CPI, sa se creeze o noua sursa de presiune, deosebit de puternica, asupra legislativului european, nevoit acum sa reactioneze… Oricum, a fost aruncat in lupta un argument emotional deosebit de puternic si eficient, bazat pe intentia unor state europene de a sprijini derularea unor procese din SUA, care sa se soldeze cu pedepse cu moartea. Este clar ca incepe o noua etapa, foarte complicata, a bataliei intre SUA si UE, semnul cresterii in intensitate fiind dat de sosirea la Copenhaga a procurorului general al SUA. Jocul este deschis, fara a putea sa se prevada rezultatul final, mai ales ca, pe fiecare nava, sint puse in actiune noi baterii de tunuri grele.
