Stenturile intracoronariene

Cardiopatia ischemică, boală aflată în centrul atenţiei medicilor cardiologi în ultimele zeci de ani şi catalogată drept „inamicul public numărul unu“, este provocată de dezechilibrarea balanţei dintre necesitatea şi disponibilul de oxigen la nivelul muşchiului cardiac. Cauza principală a acesteia este ateroscleroza, adică îngustarea arterelor care aduc sângele oxigenat la inimă, prin depunerea colesterolului pe pereţii interni ai acestora sub forma unor plăci, numite ateroame.
Tratamentul pacienţilor afectaţi se bazează pe utilizarea unor medicamente dovedit eficiente şi pe implementarea unui stil de viaţă sanogen: oprirea fumatului, exerciţiile fizice regulate, evitarea excesului ponderal şi a sedentarismului, consumul moderat de alcool şi adoptarea unei diete sănătoase, bazate pe legume şi fructe proaspete, cu puţine dulciuri concentrate şi grăsimi de origine animală. În ciuda credinţei populare, usturoiul şi ceapa nu au un efect favorabil asupra simptomatologiei sau evoluţiei bolii. Dacă tratamentul farmacologic şi schimbarea stilului de viaţă şi de hrană încearcă să oprească creşterea plăcilor de colesterol de pe pereţii arterelor, angioplastia coronariană şi by-pass-ul aorto-coronarian sunt tehnici care pot restabili rapid fluxul sanguin prin arterele îngustate în cazurile mai severe de boală.
Coronarografia permite vizualizarea directă a arterelor care irigă muşchiul cardiac, denumite artere coronare, prin introducerea în interiorul lor a unei substanţe vizibile radiologic. Astfel se pot identifica stenozele coronariene, adică zonele în care arterele inimii sunt îngustate prin depunerea de colesterol. De obicei, stenozele coronariene semnificative pot fi tratate în aceeaşi şedinţă, printr-o tehnică numită angioplastie coronariană.
Angioplastia coronariană presupune introducerea în interiorul arterei coronare îngustate a unui balonaş, care apoi se umflă la o presiune foarte mare, de aproximativ zece atmosfere, ceea ce conduce la dispariţia stenozei şi la recăpătarea diametrului normal, permiţând deci restabilirea fluxului sanguin. În cele mai multe cazuri, în interiorul arterei coronare astfel „reparate“ se introduce un stent.
Stentul intracoronarian este un dispozitiv asemănător unui arc care previne reapariţia unei noi stenoze în viitor. Confecţionate din oţel sau alte metale, unele stenturi sunt impregnate cu substanţe care le conferă unele beneficii suplimentare, dar le cresc semnificativ preţul şi aşa destul de piperat – sute sau mii de euro. Stenturile au diametre şi lungimi diferite, pentru a fi utilizate în funcţie de calibrul arterelor coronare vizate şi de lungimea stenozelor acestora.
Angioplastia şi stentarea nu sunt propriu-zis operaţii, deoarece întreaga intervenţie se realizează prin introducerea unor instrumente prin artera femurală, situată la nivelul coapsei pacientului, în urma anesteziei locale. Aceste instrumente sunt avansate prin sistemul arterial până la artera coronară îngustată şi manevrate din exteriorul corpului. Intervenţia durează în general mai puţin de o oră, timp în care pacientul este treaz şi nu resimte, de obicei, manevrele care i se aplică.
O persoană care a suferit o angioplastie nu este nicidecum vindecată. Deşi simptomele bolii pot dispare, rămâne riscul ca procesul de ateroscleroză să avanseze şi să afecteze în viitor acelaşi vas sanguin sau un altul – fie tot o arteră coronară, fie una cerebrală sau situată la nivelul picioarelor. De aceea, pacientul trebuie să continue cu rigurozitate tratamentul medicamentos şi să aplice măsurile generale nefarmacologice descrise chiar şi după angioplastia coronariană.