Un minut şi jumătate

„Un minut şi jumătate“ a spus Traian Băsescu că ar fi zăbovit la sediul PD din Aleea Modrogan, în seara euroalegerilor şi referendumului. Jurnalistul de la BBC spunea că numai un minut. Dar preşedintele l-a corectat, adăugând 30 de secunde. Şi în 30 de secunde se pot spune multe. Înjura, ameninţa, caterisi, spune un compliment – ceea ce nu cred că e cazul – sau ura de sănătate. În acelaşi interviu, Traian Băsescu, în ciuda reproşurilor unor comentatori – inclusiv al subsemnatului într-o emisiune TV – că nu şi-a asumat eşecul, acum l-a recunoscut. Cam târziu, dar l-a recunoscut, după ce a încercat într-o alocuţiune televizată să ne vândă baliverne verzi şi uscate după care, de fapt, o „majoritate activă“ de patru milioane de voturi a arătat ce trebuie să facă ticăloasa clasă politică. Adică să ţină cont de această aşa-zisă majoritate şi să ignore restul, adică trei sferturi din electorat etc. Băsescu a uitat majoritatea reală, a celor care au refuzat să răspundă la apelul său. Cei mai mulţi. Lumea nu s-a dus la urne pentru că nu a fost de acord cu preşedintele. Acesta e mesajul pe care l-a trimis electoratul. Dacă Băsescu nu înţelege asta, va avea şi la alegerile care vin surprize şi mai neplăcute pentru el. Instinctul său politic, atât de lăudat, remarcat de toată lumea, de data asta i-a jucat o festă. El a gândit că, dacă atâta lume i-a sărit în ajutor în primăvară la celălalt referendum, când era suspendat, de data asta va fi la fel. Carisma prezidenţială, după acest calcul prost, urma să mobilizeze electoratul. Nu a fost aşa deloc. De ce? Mizele au fost altele, atmosfera din societatea românească e alta. Aici remarc plictiseala, oboseala unei societăţi bombardate zilnic de certuri politice pe care oamenii le văd ca pornind de la Cotroceni. Se observă destul de lejer chiar o iritare a oamenilor în legătură cu aceste scandaluri fără sfârşit. Cacofonia 24 din 24 de ore are nevoie de o alternanţă armonică. De relaxare, de mesaje pozitive, de linişte… Insistenţa lui Băsescu de a întreţine conflictele politice a creat o atmosferă care nu exista în primăvară. Băsescu s-a lăsat – prea încrezător în steaua lui – înşelat, dus de euforia din primăvară şi nu a observat aceste fenomene. Toţi generalii tind să repete tacticile şi manevrele care le-au adus victoria. Dar condiţiile se schimbă şi ceea ce a reuşit odată altădată duce la eşec sigur. Ca acum. Băsescu a greşit apăsând tonul pentru a ţine treaz şi mobilizat electoratul. Lumea, obosită, a stat acasă. Băsescu e mereu polemic, mereu pus pe ceartă, şi asta a fost, printre altele, una din cauzele eşecului său de duminica trecută. „E un eşec major pentru mine“, a spus Băsescu, cu amărăciune, recunoscându-şi înfrângerea. A mai spus că ziua de 25 noiembrie a fost plină de învăţăminte. Când presa l-a întrebat ce învăţăminte a tras, Băsescu a rămas mut şi a părăsit podiumul. Ne aflăm, de fapt, în faţa primului eşec de proporţii suferit de el. La acest aspect cred că meditează de vreo zece zile. Fireşte, dacă instinctul său proverbial îl mai ascultă. Spre deosebire de altădată, lumea e sătulă de conflictul fără limite alimentat de Cotroceni, când e şi, mai ales, când nu e cazul. Rezultatul: eşecul personal al lui Băsescu. Triumful atât de aşteptat nu s-a produs. Cred că Băsescu nu se va grăbi să mai folosească referendumul ca o ameninţare sau ca o ghioagă îndreptată împotriva celorlalţi. Popularitatea sa, pe care a vrut să o exploateze acum, s-a dovedit iluzorie. Va mai risca să fie sfidat în perioada care vine? Mă îndoiesc. Îşi va reface strategiile politice pentru a rămâne pe val? E de văzut dacă dincolo de instinct – care până acum l-a servit extraordinar – Băsescu are şi alte resurse…