„Veniţi să trăiţi Apocalipsa cu scurtmetraje, cinema experimental, desene animate, succese de blockbuster sau filme de autor“, aceasta este invitaţia făcută de organizatorii evenimentului „Forum des images“, desfăşurat până pe 6 ianuarie la Paris
Mitul Apocalipsei îşi are originile în scrierile profeţilor religioşi, după cum bine se ştie. Dacă ultima carte din Biblie, Apocalipsa după Ioan, se termină cu descrierea unui Pământ nou, unde oamenii îşi vor trăi eternitatea, dimensiunea negativă a sfârşitului lumii – distrugeri şi catastrofe – a marcat mai în profunzime spiritul uman. Odată cu venirea secolului 21, Apocalipsa a devenit o temă importantă a genului cinematografic science-fiction, autorii alegând să prezinte, prin pelicule, imagini şi simboluri, pe de o parte, teama în faţa unui viitor despre care nu ştim mare lucru, iar, pe de altă parte, disfuncţionalităţile lumii în care trăim. Potrivit site-ului forumdesimages.fr, cum data de 21 decembrie 2012 este ziua celei mai recente profeţii referitoare la sfârşitul lumii, organizatorii festivalului „Forum des image“ au profitat de această ocazie pentru a face o scurtă recapitulare a felului în care a fost prezentată Apocalipsa în cinematografie.
Alegorie a lumii
Fascinaţia crescândă pentru teoriile privind sfârşitul lumii pare să fi atins un punct culminant în apropierea venirii anului 2000 şi după acest „moment de cumpănă“, de care mulţi se temeau, considerând că va fi un punct final al lumii aşa cum o ştim. În ultimii ani, peliculele care tratează subiectul Apocalipsei s-au înmulţit precum ciupercile după ploaie, atât în cinematografia de autor – exemplificatoare fiind filmele „Melancholia“, de Lars von Trier, sau „Take Shelter“, în regia lui Jeff Nichols -, cât şi în filmele blockbuster americane. Potrivit criticilor, acestea sunt, fără îndoială, reflectarea crizei morale prin care trece civilizaţia occidentală, care în ultimul timp s-a confruntat cu tot felul de catastrofe naturale (valuri tsunami, uragane, erupţii vulcanice şi precipitaţii abundente), dar şi evenimente precum atentatele din 11 septembrie 2001 din Statele Unite, catastrofa nucleară de la Fukushima, dezastre petroliere, pandemii, crize financiare şi revolte. În acest context, cinematograful a devenit principalul mediu de dezbatere a acestor situaţii, transformându-se încet, dar sigur, în dispozitiv de modelare şi influenţare a conştiinţei sociale.
Analizând istoria cinematografică, observăm fără prea mari eforturi că punerea în scenă a sfârşitului lumii reprezintă un fel de laitmotiv. Genocidele, momentul Hiroshima sau momentul Cernobâl, atentatele de la 11 septembrie sau încălzirea globală sunt evenimente traumatizante care nu fac decât să alimenteze scenariile şi teoriile privind apocalipsa, în forme cinematografice variate: realiste („Contagion: Pericol nevăzut“ – regia Steven Soderbergh), suprarealiste („The War Game“ – regia Peter Watkins), evident, fantastice („Earth vs. the Flying Saucers“- regia Fred F. Sears), horror (filmele cu zombi), dramatice („Kuroi ame“ – regia Shohei Imamura) sau chiar amuzante („Les derniers jours du monde“ – regia Arnaud Larrieu şi Jean-Marie Larrieu).
Catastrofe pentru fiecare epocă
Filmele de groază din anii 1930 reprezentau metafore pentru criza economică din 1929, filmele ştiinţifico-fantastice din anii 1950 nu erau altceva decât alegorii ale războiului rece, în timp ce filmele anilor 1990 şi 2000 evocă, din ce în ce mai direct, crizele geostrategice şi climatice din Statele Unite şi din întreaga lume. Momentul Hiroshima, cel în care umanitatea şi-a dat seama că dispune de mijloace care ar putea duce la autodistrugere, este evocat şi el în filme precum „The World, The Flesh and the Devil“ (1959), în regia lui Ranald MacDougall, sau „Point limite“ (1964), în regia lui Sidney Lumet.
Filmele horror sunt cele mai relevante pentru prezentarea evoluţiei nihiliste a lumii. Realizată în 1968, pelicula „Noaptea morţilor vii“, de George A. Romero, cultivă un discurs politic virulent anticonsumerist, anticapitalist, antimilitarist. Un pesimism extrem se regăseşte şi în filme recente, precum „Alb orbitor“ (2008, regia Fernando Meirelles), care prezintă imaginea unei umanităţi orbite (la propriu) ca urmare a unei epidemii, „Copiii tatălui“ (2006, regia Alfonso Cuaron), care prezintă o situaţie apocaliptică în care toate femeile din lume devin sterile, sau „Drumul“ (2009 – regia John Hillcoat), într-o lume în care unii dintre supravieţuitorii apocalipsei au devenit canibali. Până în anii 1990, catastrofa era evitată, graţie justiţiei şi corectitudinii, dar după acest prag temporal, catastrofa se produce în filme, astfel că sfârşitul lumii apare ca o pedeapsă implacabilă ce cade asupra unei omeniri care nu merită să supravieţuiască.
TOP TEN
Site-ul cinemarx.ro a alcătuit o listă cu cele mai de impact filme cu şi despre catastrofe şi Apocalipsă. Iată care ar fi, deci, cele mai reuşite pelicule ce prezintă scenarii referitoare la sfârşitul lumii.
„2012“ – în regia lui Roland Emmerich (2009)
„Vulcanul“ – Volcano – 1997, în regia lui Mick Jackson
„Oraşul infernului“ – Dante’s Peak, 1997, în regia lui Roger Donaldson
„Centrul Pământului“- The Core, 2003, în regia lui Jon Amiel
„Impact nimicitor“ – Deep Impact, 1998, în regia lui Mimi Leder
„Twister“ – 1996, în regia lui Jan de Bont
„Unde vei fi poimâine?“ – The Day After Tomorrow, 2004, în regia lui Roland Emmerich
„Armageddon – sfârşitul lumii?“ – Armageddon, 1998, în regia lui Michael Bay
„Numere fatale“ – Knowing, 2009, în regia lui Alex Proyas
„Ziua Independenţei“ – Independence Day, 1996, în regia lui Roland Emmerich
