O senatoare din Belgia le-a invitat pe soţiile parlamentarilor din ţara sa să refuze să mai facă sex până când partenerii lor de viaţă nu vor reuşi să alcătuiască un nou guvern
Reprezentanta flamandă a Partidului Socialist, Marleen Temmerman, a propus abstinenţa sexuală drept cale de a pune capăt unei perioade politice moarte, care a urmat după alegerile neconcludente din luna iunie. Potrivit ilsussidiario.net, Belgia se poate mândri cu un record negativ, de peste 250 de zile ţara neavând guvern. Aceasta nu este prima iniţiativă inedită a cărei menire este de a duce la îndeplinire diverse acţiuni politice. Un comediant din Bruxelles le-a sugerat bărbaţilor să nu se mai bărbierească până în momentul în care nu se va semna un pact al coaliţiei. Din păcate, riscul unui electorat cu un aspect tot mai neglijent nu a fost suficient pentru a demara o nouă rundă de negocieri între reprezentanţii coaliţiei.
Protest inedit
Temmerman a decis să „lovească“ direct pe plan personal şi a sugerat că abstinenţa sexuală poate fi de bun augur pentru a se ajunge la un consens politic. Tocmai din acest motiv, Temmerman le-a cerut soţiilor şi partenerelor de viaţă ale politicienilor să refuze orice contact sexual. În plus, fiind şi un medic ginecolog destul de respectat, ea le-a cerut semenelor sale să se „abţină de la sex până când nu se va ajunge la un acord“. Şi pentru a fi sigură că nu exclude pe nimeni din protest, senatoarea şi-a extins invitaţia către partenerii „de orice sex“ ai membrilor aleşi în parlament.
Non-combat
Iniţiativa lui Temmerman nu este unică. O acţiune similară a avut loc în 2009, în Kenya, când femeile din această ţară au decis să intre în grevă sexuală pentru a dezamorsa tensiunile tot mai mari existente între susţinătorii preşedintelui Mwai Kibaki şi cei ai premierului Raila Odinga. Reprezentantele organizaţiei Femeilor pentru Dezvoltare, autoarele acestei iniţiative, le-au rugat şi pe nevasta preşedintelui Mwai Kibaki, cât şi pe soţia premierului Raila Odinga să participe la această acţiune. Rukia Subow, lidera organizaţiei, a fost sigură că această formă de protest îi va forţa pe bărbaţi să îi convingă pe politicieni să grăbească eforturile de a ieşi din criză.
De asemenea, potrivit senatoarei belgiene, „prostituatelor kenyene li s-a oferit o compensaţie financiară dacă dădeau dovadă de solidaritate feminină şi participau şi ele la greva sexuală. Impactul nu a fost niciodată confirmat ştiinţific, însă după doar o săptămână a apărut un guvern stabil“. Iar şansele ca greva doamnelor belgiene să se bucure de succes sunt destul de mari, mai ales că greva lor ciudată are un precedent în Grecia Antică.
Politica sexului
În „Lisistrata“ lui Aristofan, o comedie care a fost pentru prima dată pusă în scenă în Atena Antică, se povesteşte cum femeile din două oraşe-stat rivale s-au pus de acord să se abţină de la sex până în momentul în care bărbaţii lor vor semna un tratat de pace. Dându-şi seama că dragostea şi plăcerea sexuală erau mai importante decât lupta şi vărsarea de sânge, combatanţii au acceptat în cele din urmă să depună armele şi să îşi îmbrăţişeze femeile.
Cazul lui Temmerman nu este singurul exemplu modern pentru ceea ce cotidianul englez Daily Telegraph a numit „the politics of sex“, „politica sexului“. „Sexul a urcat, cu o sugestivitate nereţinută, în vârful agendei politice şi nu este o senzaţie prea confortabilă“, este de părere editorialistul Andrew Crowley. Exemplul cel mai sugestiv vine din Italia. În opinia lui Crowley, „reputaţia lui Berlusconi pare, în mod extraordinar, să nu fie afectată de indiscreţiile constante despre aventurile sale amoroase“.
În plus, demonstraţia femeilor care au ieşit în stradă la Roma pentru a protesta împotriva politicienilor care nu respectă demnitatea femeilor este un exemplu perfect pentru felul în care politica şi sexul par să meargă mână în mână, mai ales în Italia.
