Cazul Annei Champan, o rusoaică focoasă care a fost reţinută sub acuzaţia de spionaj, a făcut înconjurul lumii, fiind un subiect de mare interes în presa internaţională.
Una dintre primele explicaţii care ne vin în minte pentru acest fenomen este faptul că opinia publică este interesată de spioni în general, pentru că această ocupaţie este asociată aproape instantaneu cu frumuseţe, senzualitate şi mister, indiferent dacă spionul în cauză este bărbat sau femeie. De unde această fascinaţie pentru spioni? Istoricii şi sociologii cred că tocmai aura de mister care învăluie aceste personaje este motivul pentru care spionii au fascinat şi vor fascina întotdeauna. „Persoanele atractive, care sunt în acelaşi timp extrem de inteligente şi pline de farmec, au în mod aproape inexplicabil capacitatea de a-i determina pe cei din jur să facă ceea ce ei doresc“, a explicat Patrick O’Donnell, istoric militar american şi expert în spionaj, care este autorul unei serii de cărţi despre lumea fascinantă a spionajului.
În general, cele mai mari şanse de a avea succes în cariera de spion le au persoanele atractive. Şi pentru că ţintele spionilor sunt, de cele mai multe ori, bărbaţi influenţi, care au acces la informaţii importante, serviciile secrete şi-au făcut o obişnuiţă din a folosi femei-spion în încercarea (şi reuşita) de a obţine datele de care au nevoie. Totuşi, după cum apreciază O’Donnell, doar aspectul fizic nu constituie un avantaj, dacă nu este completat de o inteligenţă ieşită din comun, de o înclinaţie spre seducţie şi de carisma de care este nevoie pentru ca acţiunile şi vorbele să fie convingătoare.
Cea mai de succes spioană a Americii
Potrivit lui Patrick O’Donnell, una dintre cele mai de succes spioane ale Americii a fost Elizabeth Pack, o tânără cu numele de cod Cynthia, care a spionat pentru Statele Unite în timpul celui de-al doilea război mondial. În una dintre misiunile sale, Cynthia a reuşit să seducă un angajat al Ambasadei Franţei, iar în alta l-a jucat pe degete pe unul dintre angajaţii marinei italiene. În ambele demersuri, obiectivul final al spioanei americane a fost obţinerea accesului la coduri importante care se aflau în posesia celor două victime. „Bărbaţii îi mâncau din palmă“, explică O’Donnell. „Pack era o tânără care se învârtea în cele mai influente cercuri sociale şi a fost recrutată de Biroul pentru Servicii Strategice, predecesorul actualei agenţii CIA. La vremea la care i-au fost încredinţate aceste misiuni, avea în jur de 25 de ani. Elizabeth Pack a scris istoria, pentru că, datorită codurilor pe care le-a obţinut, aliaţii au reuşit să afle poziţia navelor italiene şi au ştiut unde să lanseze un atac decisiv“, a continuat O’Donnell. Prin acest exemplu, expertul a dorit să arate că în meseria de spion încrederea în propriile forţe şi capacitatea de a deţine controlul în orice situaţie sunt la fel de importante ca atractivitatea şi puterea de seducţie.
Spionaj egal seducţie
Patrick O’Donnell a prezentat şi un revers al medaliei, precizând că şi bărbaţi influenţi americani au căzut pradă spioanelor. Christa Roy, o spioană care a lucrat pentru nazişti în timpul celui de-al doilea război mondial, a reuşit să scape de închisoare sucindu-le minţile celor care trebuia să îi hotărască soarta. Christa Roy a fost arestată după ce a fost prinsă încercând să seducă un ofiţer american pentru a obţine informaţii. După cum afirmă O’Donnell, femeia era atât de frumoasă încât documentele guvernamentale ale vremii au ţinut să înregistreze o asemenea atracţie. Potrivit actelor oficiale ale Biroului pentru Servicii Strategice, Christa Roy a reuşit să fugă înainte de a fi încarcerată pentru că militarii cărora le-a fost încredinţată „nu au fost în stare să facă diferenţa între dorinţele lor fizice şi funcţiile oficiale“.
Şi femeile cad pradă spionilor
Nu doar femeile îşi exercită farmecele şi sex-appeal-ul pentru a ademeni şi păcăli duşmanul, spune O’Donnell. Acesta a prezentat cazul lui Dusko Popov, un agent dublu ruso-britanic ce acţiona în Statele Unite şi care a primit numele de cod „Agentul Tricicletă“ – nume dat din cauza înclinaţiilor sale pentru relaţiile de tip „menage a trois“. Graţie aspectului său fizic şi puterii de seducţie, Dusko a obţinut informaţii şi date vitale de la femei influente ale Americii din acea vreme.
O’Donnell a ţinut să precizeze că bărbaţii ale căror atractivitate, inteligenţă şi şarm nu rivalizează cu ale lui James Bond au la fel de multe şanse să fie spioni buni, pentru că uneori, aceste atuuri pot fi dezavantaje. „Totul depinde de misiunea pe care o primeşte. Există cazuri în care spionul trebuie să fie o figură comună, care se integrează în peisaj, care ar avea de pierdut dacă ar ieşi în evidenţă într-un fel sau altul“, a explicat expertul în spionaj.
Oricâte poveşti cu şi despre spioni am auzi, adevărate sau „înflorite“, realitatea este că această meserie periculoasă va exercita întotdeauna o fascinaţie misterioasă chiar şi asupra celor mai raţionali dintre noi.
