Avem o parolă pentru e-mail, una pentru contul curent, una pentru Facebook. Apoi avem o parolă pentru eBay, una pentru blog, una pentru a ne rezerva un bilet la cinematograf. Şi lista poate continua la nesfârşit.
De câte parole este oare nevoie pentru a supravieţui pe internet? Minimum ar fi şase sau şapte, iar numărul lor se dublează dacă suntem ceva mai avansaţi din punct de vedere tehnologic. Pentru că, deşi viaţa pe internet e comodă, în acest labirint de utilizatori, coduri pin şi coduri clienţi este foarte simplu să îţi pierzi propria identitate digitală. Iar asta nu e tot. În afară de faptul că trebuie să ne amintim parolele, trebuie să reuşim să le gestionăm. „Sunt ca şi cheile noastre de acasă. Nu trebuie tratate superficial. Nu e bine să fie prea simple, cum ar fi numele copiilor sau o înşiruire de cifre de tipul 1111“, a explicat Francesca Di Massimo, responsabilă cu securitatea în sistem la Microsoft Italia. „Sunt ca periuţele de dinţi. Trebuie schimbate la fiecare două sau trei luni“, spune, la rândul său, Marco Pancini, responsabil cu raporturile instituţionale ale colosului Google.
Cuvinte complicate
Lucrurile se complică din ce în ce mai mult. Cum să ieşim din asta? Cu siguranţă nu folosind acelaşi cuvânt cheie pentru toate serviciile. „O astfel de mişcare trebuie evitată cu orice preţ. Un hacker care ne fură parola pe care o folosim pentru a descărca filme ar putea să aibă acces şi la contul nostru bancar. Sfatul nostru este să folosiţi cel puţin două cuvinte cheie, unul pentru conturile importante, pentru contul curent şi sistemele de plată on line, şi altul pentru celelalte lucruri secundare. Dacă cineva ne «fură», de exemplu, identitatea de pe Facebook, nu este un lucru plăcut, însă nici nu e o tragedie“, este de părere Guido Scorza, avocat şi profesor de drept informatic.
Cu creionul pe hârtie
Notaţi-vă tot. „Cel mai bine, pe o foaie de hârtie, pentru că un document word în propriul calculator este mult mai dificil să fie protejat“, este de părere Francesca Di Massimo. Cel mai comod este probabil utilizarea unui soft specific. „Există o grămadă, unele sunt chiar gratuite, cum ar fi onepassword. Se alege o parolă, iar cu ajutorul acesteia aveţi acces la toate celelalte. Funcţionează ca un fel de agendă telefonică, pe care o puteţi consulta on line, oriunde vă aflaţi“, spune Guido Scorza. În acelaşi timp, există programe contra cost de tip «password manager», care permit simplificarea utilizării unor parole mult prea complicate (de aceea, mult mai sigure). „Practic, fiecărei parole îi este asociată o combinaţie simplă de taste, de tip 1-2-3-4 sau a-b-c-d, care odată inserată, recheamă parola automat“, explică Marco Pancini. Acesta este un mod eficient şi pentru a ne proteja de programele keylogger, altfel spus un virus capabil să înregistreze şi să trimită către un computer extern tot ceea ce tastaţi. Pentru că parolele sunt un bun de preţ, care trebuie apărat „cu dinţii“. În consecinţă, nu trimiteţi niciodată propriile date în faţa unor cereri nu prea clare, nu accesaţi linkuri care vă sosesc pe e-mail, folosiţi browsere care blochează viruşii şi actualizează antivirusul.
„Un hacker care ne fură parola pe care o folosim pentru a descărca filme ar putea să aibă acces şi la contul nostru bancar. Sfatul nostru este să folosiţi cel puţin două cuvinte cheie, unul pentru conturile importante, pentru contul curent şi sistemele de plată on line, şi altul pentru celelalte lucruri secundare. Dacă cineva ne «fură», de exemplu, identitatea de pe Facebook, nu este un lucru plăcut, însă nici nu e o tragedie“.
