Există melodii care ne rămân în suflet toată viaţa. În „fonoteca de aur“ dăm peste zeci de astfel de „perle“: magice, sumbre, seducătoare. Însă, una dintre ele este de departe Regina Misterului.
Există melodii care ne rămân în suflet toată viaţa, care lasă urme adânci şi pe care le purtăm cu noi, în orice moment al vieţii. Sunt melodii care aduc cu ele amintiri, culori, arome, mâini care ne mângâie. Însă, sunt şi poveşti, cuvinte, mesaje şi secrete. În fonoteca de aur a lumii există zeci de astfel de melodii: magice, sumbre, seducătoare. Însă, una dintre ele este de departe „Regina Misterului“. Ea a fost compusă în urmă cu mulţi ani de patru tineri talentaţi şi a devenit imediat o legendă. Aşa începe călătoria noastră în „colţurile întunecate“ ale unui mit: „Stairway to Heaven“.
Începutul unei legende
În urmă cu 40 de ani îşi lansau primul album, care avea pe copertă un zeppelin. Însă, nu un zeppelin oarecare, ci cel mai mare obiect zburător construit vreodată, un LZ 129 Hindenburg, care purta numele inventatorului său, contele Ferdinand von Zeppelin. Aici începe povestea cvartetului britanic care într-o noapte a inventat hard rockul. Numele lor este Jimmy Page, Robert Plant, John Paul Jones şi John Bonham, pe scurt Led Zeppelin. Împreună au creat una dintre cele mai frumoase bijuterii ale muzicii rock: „Stairway to Heaven“, opt minute şi două secunde de frumuseţe absolută, opt minute şi două secunde de mister absolut.
O scară către Paradis
Geneza 28:12 „Şi a visat o scară rezemată de pământ, al cărei vârf ajungea până la cer. Îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe scara aceea“. Unii spun că totul a început de aici. Însă e un pic ciudat să ni-l imaginăm pe Page citind Biblia. Cei patru au început să lucreze la această melodie în 1970. Pe 5 martie 1971, la Ulster Hall din Belfast, „Stairway to Heaven“ a fost cântată prima dată live. Publicul a fost în delir. Melodia a intrat în „sângele“ a multe generaţii, este cel mai cerut cântec la posturile de radio din jumătate de planetă şi doar partitura a fost vândută în peste un milion de exemplare. Această capodoperă „absolută“ are însă o poveste „ciudată“, care pendulează între note şi acorduri. Se spune că melodia ar fi un omagiu adus „îngerului căzut“, Lucifer. „Cause you know sometimes words have two meanings“ – „Pentru că ştii, uneori, cuvintele au dublu sens“. Iar asta o ştim cu toţii. Însă, atunci când ascultăm „…If there’s a bustle in your hedgerow, don’t be alarmed now it’s just a spring clean for the May Queen / Yes, there are two paths you can go by, but in the long run there still time to change the road you’re on…“ (… Dacă e agitaţie în faţa porţii tale, nu îţi face probleme, este doar curăţenia de primăvară în onoarea Reginei lunii mai/ Da, există două drumuri pe care le poţi parcurge, însă, în timp ce mergi, ai întotdeauna timp să schimbi drumul“), primul instinct nu este acela de a opri melodia şi de a o reasculta. Dacă aţi face-o însă, aţi auzi cum o voce vă şopteşte „Oh, here’s to my sweet Satan. The one whose little path will make me sad, whose power is Satan, He’ll kill you with his 666. And in a little toolshed he’ll make us suffer, sad Satan“. (Oh, acesta este pentru al meu Satan, pentru cel al cărui mic drum mă va face trist, cu ale lui puteri este Satana. El te va ucide cu al său 666 şi într-o mică magazie de unelte ne va face să suferim, tristul Satana).
Ciudăţenii
Se spune că, noaptea, acordurile acelei melodii se puteau auzi frecvent în Scoţia, pe malul lacului din Loch Ness. Coincidenţă sau nu, aici se află Boleskine House, vila lui Aleister Crowley, cel supranumit tatăl satanismului. Mulţi ani mai târziu, vila a fost cumpărată de James Patrick Page, fondatorul formaţiei Led Zeppelin.
