Oamenii de ştiinţă au făcut tot posibilul pentru a descoperi ce se ascunde în spatele celor cinci simţuri ale omului, numai că simţul olfactiv se pare că nu şi-a dezvăluit toate misterele.
În urma unor experimente efectuate de o echipă de cercetători americani, s-a descoperit că nările pot să îşi facă una alteia concurenţă şi că, în plus, acestea au o oarecare autonomie. Cum? Este foarte simplu. S-a constatat că, dacă fiecare nară este expusă unui parfum diferit, persoana percepe cele două mirosuri alternativ, fără a le simţi vreodată combinate. Aceasta este cea mai surprinzătoare descoperire pe care oamenii de ştiinţă de la Universitatea Rice din Houston au făcut-o recent în ceea ce priveşte caracteristicile simţului olfactiv. „În loc să simtă amestecul de mirosuri, oamenii le percep alternativ şi disociat. Totul se întâmplă ca şi când nările s-ar afla într-o permanentă competiţie“, a rezumat doctorul Denise Chen descoperirile făcute de echipa sa.
Cum a decurs experimentul
Până acum, mare parte din experimentele efectuate în privinţa simţului olfactiv considerau nasul ca un tot unitar. Denise Chen şi Wen Zhou au fost primii oameni de ştiinţă care au studiat modul în care nările împart „sarcina“ de a percepe mirosurile. „Această nouă metodă de abordare a sistemului olfactiv deschide perspective foarte promiţătoare“, au recunoscut colegii de breaslă ai celor două cercetătoare.
Laboratoarele de ştiinţe neurologice, care fac teste ce implică mirosul, au de obicei la dispoziţie aproape două sute de parfumuri. Pentru experimentele sale, Denise Chen a ales două mirosuri foarte diferite: cel de trandafir şi cel de butadienă, care se găseşte în special în cerneala markerelor groase. Cele două parfumuri au fost alese tocmai pentru a nu exista nici cel mai mic risc să fie confundate de subiecţi. Experimentul a scos în evidenţă foarte clar predominanţa funcţiilor cerebrale în mecanismul simţului olfactiv. Toţi participanţii la experiment au explicat faptul că simţeau succesiv cele două mirosuri, deşi le aveau pe amândouă foarte aproape de nas. În mod deloc surprinzător, rezultatele testului au arătat şi că anumite persoane sunt mai sensibile la parfumul de trandafiri decât la mirosul de butadienă, această sensibilitate explicându-se prin faptul că respectivele persoane au simţit aroma de trandafiri mai mult timp.
Avantaje şi dezavantaje ale experimentelor referitoare la miros
Altă descoperire uimitoare a fost faptul că ambele nări prezintă un oarecare grad de autonomie. Dacă una dintre nări este expusă la unul dintre mirosuri (de butadienă sau de trandafir), după care acelaşi parfum este dus în apropierea aceleiaşi nări, persoana în cauză nu-l mai simte deloc sau aproape deloc, din cauza fenomenului de adaptare olfactivă bine cunoscut de specialişti. În schimb, dacă acelaşi recipient de parfum este plasat în apropiere de cealaltă nară, de data aceasta mirosul va fi mai puternic. „Experimentele sunt uşor de realizat şi nu necesită foarte multe materiale de laborator“, au explicat cercetătorii, îndemnând pe oricine să efectueze acasă aceste teste.
Rezultatele obţinute marchează un pas înainte făcut în domeniul studiului mirosurilor, pentru că aceste cercetări sunt mai complexe în comparaţie cu cele efectuate în privinţa auzului sau văzului şi pentru că simţul olfactiv este cu mult mai puţin dezvoltat la oameni decât la animale. Chiar şi din punct de vedere al materialelor utilizate, experimentele făcute pentru a studia văzul sau auzul sunt şi mai uşoare decât cele referitoare la miros. Flacoanele de parfum costă mult, iar stocurile trebuie reînnoite periodic, la un interval de cel mult trei săptămâni, iar subiecţii nu trebuie să fie excesiv de sensibili la mirosuri.
