Decorarea unei locuinţe este fascinantă, atunci când proprietarii se implică şi îşi pun amprenta personalităţii pe noua casă. Iată experienţa pe care am trăit-o, alături de soţul meu, când ne-am mutat dintr-o locuinţă mică într-una spaţioasă.
„Am văzut multe locuinţe care arată perfect, sunt ordonate, curate, fără cusur, cu un stil bine definit, moderne şi contemporane, însă reci, fără suflet sau personalitate. Nu poţi spune mare lucru despre ele, doar că sunt noi şi decorate după un trend ori altul. Nu ne-am dorit deloc aşa ceva. Ne-am mutat aici dintr-un apartament situat în cartierul Militari, deci dintr-un spaţiu mai mic şi oarecum anost într-unul mai mare şi mult mai ofertant. Imobilul, situat în zona de nord a Bucureştiului, cuprinde patru duplexuri şi a fost finalizat acum câţiva ani. N-am modificat prea mult interiorul înainte să ne mutăm, pentru că nu aveam de ce. Am avut mai mult de lucru la mansardă, unde a trebuit să ridicăm tavanul, care era prea jos, pentru a transforma acest spaţiu într-unul în care să se poată locui sau desfăşura diverse activităţi. Am mai izolat fonic pereţii comuni cu celelalte apartamente şi am compartimentat spaţiul existent. La primul nivel se află în prezent livingul, diningul, bucătăria şi o baie, iar la al doilea, dormitoarele, o baie şi o zonă de recreere sau zonă spa. Chiar dacă este în curs de amenajare, mansarda are deja conturate două zone: una de lucru, pentru soţul meu, şi alta multimedia.
Mix de stiluri
Am optat pentru un decor axat pe wenge. În mod fericit, soţul meu, căruia îi place să colecţioneze tablouri, a ales pentru zona de la intrare (amenajată în această cromatică) o lucrare semnată Octav Băncilă, pe care – îmi place să cred – a cumpărat-o pentru mine. Se potriveşte perfect acolo. Am putea spune că amplasarea acestei lucrări reprezintă un fel de statement: această casă va exprima personalitatea noastră, fără teamă că am putea fi în afara unui trend sau a altuia. Zona wenge se continuă sub scara interioară şi în zona intrării în bucătărie. Am încercat să folosim wenge şi pentru parchetul din living, însă nu a mers. Mie îmi plac mult lumina şi culorile deschise şi am simţit că această culoare închisă nu se potriveşte pe suprafeţe atât de mari. Arhitecţii care ne-au ajutat să decorăm locuinţa, Astrid Rottman şi Bogdan Popp, n-au insistat. Soţul meu a lăsat de la el, aşa că am păstrat parchetul din lemn de tei deja existent în casă. Uşile le-am făcut pe comandă. Suntem foarte mulţumiţi de calitatea lor. În schimb, echipa care s-a ocupat de montare ne-a cam dezamăgit.
N-am renunţat la amintiri
Cam fiecare colţ al casei spune o poveste. Soţul meu continuă să cumpere tablouri şi să le caute locuri potrivite în cadrul decorului. În ceea ce priveşte tapetul, l-am ales împreună. Mai greu mi-a fost să asortez draperiile, însă am găsit un mic magazin pe Calea Victoriei care avea exact ce-mi trebuia. N-am schimbat toată mobila veche. Dimpotrivă, am mai adus câteva piese de mobilier vechi. Motivul: nu te poţi desprinde de toate amintirile atunci când te muţi într-o casă nouă. Am păstrat, de exemplu, masa din dining, toată mobila din dormitorul matrimonial şi o parte din covoare.
Pentru living am cumpărat o canapea de colţ de la Caesar. Foarte inspirat, soţul meu a comandat huse în două culori, aşa că le folosim pe cele deschise la culoare vara şi pe cele maro iarna. Restul mobilierului e făcut la comandă ori cumpărat de la Neoset. Obiectele de decor au mai toate o poveste. De exemplu, lampa de podea cu picior înalt am cumpărat-o din Italia. Abajurul are o textură specială şi e pictat manual. Se potriveşte perfect cu decorul din restul casei. De-a lungul scării interioare am personalizat un perete, pentru a face legătura între zona de socializare şi cea intimă. Soţul meu mai are un motiv pentru care a aşezat pozele noastre aici: dacă amplasezi fotografiile de familie într-un loc pe lângă care nu treci în fiecare zi, între tine şi acele fotografii nu se creează nici o legătură. Aşa, aici, pe scară, le vezi mereu şi ţi se întipăresc în minte şi în suflet“.
Laura ILICA
