Pasarile migratoare: atractia Sudului
Atunci când vine vorba despre pregatirile pentru un nou sezon, oamenii ar putea lua lectii de supravietuire de la pasarile migratoare. La urma urmei, inaripatele din salbaticie urmeaza calea Sudului de mii de ani, lucru care pare sa functioneze perfect pentru ele.
Pasarile migreaza din doua motive principale: caldura si hrana. Aceasta inseamna ca 520 dintre cele 650 de specii de pasari, care isi fac cuiburi in Statele Unite, migreaza in Sud in perioada iernii – gerul nu presupune doar temperaturi foarte scazute, ci si limitarea hranei: insectele, fructele si semintele dispar aproape cu desavârsire.
Dar nu toate pasarile migreaza spre Sud. Pentru inaripatele din zonele inghetate, zilele lungi petrecute in jurul Cercului Polar le ofera o adevarata simfonie a ospatului. Astfel, pentru a se imperechea, aceste pasari zboara de fapt spre Nord. Multe dintre speciile de acolo acumuleaza un strat de grasime inainte de a intra in perioada de iarna. Altele se infometeaza pâna când ajung la destinatie. Exista insa si pasari mai „pofticioase“, care se opresc din drum pentru o mica „gustare“.
In timpul calatoriei spre destinatiile de iarna, pasari din diferite specii pot fi intâlnite la altitudini de pâna la 8.800 de metri. Un exemplu potrivit in acest sens este gâsca-de-India (Anser indicus), vazuta deseori in Muntii Himalaya. Alte specii zboara pâna la 6.000 de metri altitudine, in timp ce unele prefera altitudinile foarte joase, pentru a face economie de efort.
Detinatorul recordului in ceea ce priveste perioada de migrare este pescarusul arctic (Sterna paridisaea) care, intr-un singur an, calatoreste, dus-intors, pe distanta dintre Cercul Polar si Antarctica, adica peste 33.800 de kilometri – aproape cât circumferinta Pamântului. Având in vedere viteza cu care zboara, cercetatorii estimeaza ca aceste pasari isi petrec cea mai mare parte din viata – care poate ajunge pâna la 20 de ani – in aer.
