Cercetătorii au emis o nouă teorie ce ar putea redefini înțelegerea istorică a modului în care băștinașii din Insula Paștelui au transportat emblematicele statui moai, specifice acestor meleaguri, informează corriere.it. După cum bine se ştie, Insula Paştelui, situată la 4.000 de kilometri de coasta statului Chile, este unul dintre cele mai izolate locuri de pe pământ. Insula este celebră datorită faptului că aici se află una dintre cele mai mari enigme ale omenirii, statuile gigant moai.
Potrivit arheologului Carl Lipo, de la Universitatea California în Long Beach, și a antropologului hawaian Terry Hunt, nativii polinezieni au folosit un sistem de frânghii și forță omenească pentru a deplasa statuile de-a lungul și de-a latul insulei.
„O mulţime din lucrurile pe care oamenii le ştiau despre insulă ar putea să fie false. Adevărul este altul şi noi l-am descoperit“, a declarat arheologul Lipo. Acesta afirmă că, folosind sfori, locuitorii din Insula Paștelui s-ar fi poziționat de o parte și de cealaltă a câte unei statui și ar fi clătinat-o înspre laterale pentru a crea efectul de mers. Lipo şi Hunt au încercat să recreeze metoda de mers pe jos.
Pentru aceasta, ei au construit o replică de cinci tone a unei astfel de statui (mult mai mică decât originalul de 90 de tone) şi au găsit metoda care a funcţionat destul de bine. Hunt a declarat că teoria se aplică şi la statuile mai mari. „Cu o statuie mai înaltă, efectul de pârghie este mai mare“, a spus el.
Teorii din trecut
În trecut fusese acreditată o teorie chiar fantezistă, potrivit căreia statuile ar fi în realitate o creaţie extraterestră. De asemenea, cea mai vehiculată teorie este cea conform căreia populația insulară ar fi creat, de fapt, un fel de sănii din copaci pentru a transporta statuile, ceea ce ar fi condus și la despăduriri uriașe, care mai departe au influențat direct prăbușirea respectivei populații.
Nu de aceeaşi părere sunt Lipo și Hunt, care spun că băștinașii duceau în realitate o existență sustenabilă și că au fost decimaţi de boli atunci când exploratorii europeni au vizitat inițial insula. Cei doi cred chiar că posibila deplasare a statuilor moai după modelul trasat de ei ar fi dus la o existență mai armonioasă între locuitorii Insulei Paștelui, deoarece procesul necesită efort susținut și mutarea statuilor ar fi fost pentru locuitori oarecum asemănătoare unui joc precum fotbalul din zilele noastre.
Noua teorie a fost atacată de Jared Diamond, promotor al ideii transportului cu sănii, iar, prin urmare, Lipo și Hunt au reprodus metoda imaginată de ei. Au construit o replică grea de cinci tone (mult mai mică decât versiunile de 90 de tone din Insula Paștelui) și au constatat că metoda este funcțională.
