Redecorarea cămărilor cu tot felul de conserve, plante aromatice uscate, murături, zacuscă şi paste de legume a început. Gospodinele caută prin caietele din bucătărie toate reţetele conservelor. La un moment dat, atenţia este atrasă de câteva pagini ce par a fi desprinse din alt caiet. Pe ele sunt scrise câteva rânduri. Sunt sfaturile bunicii pentru reuşita conservelor.
Gospodina începe lectura. Pe măsură ce citeşte, simte parcă gustul murăturilor excelente ale bunicii. Îşi apleacă mai atent privirea şi continuă lectura:
– Ultimul strat de legume şi conservanţi se pune astfel încât saramura să le acopere 2-3 cm, iar până la marginea de sus a borcanului să rămână 1,5-2 cm spaţiu (în funcţie de mărimea borcanului). Dacă saramura se toarnă fierbinte, până la gura borcanului se lasă un spaţiu foarte mic, deoarece după răcire apa scade.
– Saramura se toarnă încet în borcanul puţin înclinat, ceea ce favorizează ieşirea aerului din el. Dacă se pune fierbinte, sub borcan se aşază lame de cuţit.
– Toate operaţiunile de pregătire a legumelor pentru a fi puse la murat, a borcanelor şi a celorlalte vase şi ustensile ajutătoare (linguri, tifon, strecurătoare, căni, greutate, scânduri etc.), aşezarea legumelor în borcane, fierberea şi turnarea saramurei trebuie făcute în aceeaşi zi.
– Dacă în timpul fermentaţiei murăturilor saramura se tulbură, borcanul se ţine la soare până se limpezeşte. După acest proces, ele vor fi păstrate într-un loc răcoros. Vasele cu murături nu se aşază direct pe pământ, ci pe rafturi sau pe capete de grindă.
– Pentru consum, murăturile se scot din vas cu o lingură de lemn, care nu se întrebuinţează la gătit. Murăturile scoase şi neconsumate nu se pun înapoi.
