Invârteli ale alesilor locali, matrapazlâcuri ale negustorilor, moda, sfaturi medicale ori de buna purtare, nimic nu lipsea din ziarele craiovene de la inceputul secolului trecut, ce descriau moravuri teribil de asemanatoare cu cele din zilele noastre.
Presa craioveana de acum un secol era foarte asemanatoare cu cea a zilelor noastre. Din ziarele urbei de la inceputul secolului trecut nu lipseau articolele despre moda feminina, protectia animalelor, conflictele politice, invârtelile mai-marilor de la primarie ori diverse incalcari ale legilor in vigoare pe atunci. Nu lipseau nici retetele culinare ori sfaturile despre cum sa te porti in societate si nici snoavele (corespondente ale bancurilor de acum).
Protectia „dobitoacelor“
Unul dintre cele mai cunoscute ziare craiovene de la inceputul secolului XX era Gazeta Noua, autointitulat „organ al dreptatii si adevarului“, aparut sub patronajul lui Ioan M. Russu.
Iata cum arata prin 1911 un articol din acest ziar cu privire la protectia animalelor: „Suntem informati ca Prefectura a dat din nou ordine Primarilor, Notarilor si Jandarmilor rurali cu privire la protectia animalelor, chestie care nu e aproape deloc observata de populatia noastra rurala. Se vad prin oboare in toate satele vite care sbiara de foame si de sete, iar in timpul ernei multe din ele isi duc traiul sub cerul liber, stârcite si flamânde ca vai de ele. Si nimeni nu se gândeste la stomacul si la sufletele bietelor dobitoace.
Autoritatile noastre nu se intereseaza câtusi de putin de asa ceva, iar nemernicii crescatori de vite te iau in râs daca cumva indraznesti sa le arati dispozitiile Societatei pentru protectia animalelor. Esti insa bine apreciat daca poti sa lauzi tuica cârciumarului din colt, unde stapânii vitelor isi arunca gologanii si prisosul venitului de peste an“.
„Falsificarea alimentelor“
Asa cum presa reflecta acum controalele inspectorului de la Protectia Consumatorului, si pe atunci erau prezentate ilegalitatile negustorilor care, in goana lor catre inavutire, „falsificau“ alimentele. „E un adevarat atentat la sanatatea publicului consumator ce se comite de numerosi cârnatari, bacani, cofetari, cârciumari. Tot ce mâncam e falsificat. Noi zicem ca consumam otet de vin, când colo otetul nostru nu e decât apa curata, in care se pune acid sulfuric, azotic, oxalic si putin acid acetic. Brutarii pun in coca sulfat de cupru pentru ca dospirea sa se faca mai repede. Piatra vânata face pâinea mai alba. Untul pe care-l vedem mai frumos e fabricat cu argila, borax, carbonat de plumb, brânza, sau ori untura de porc si colorat apoi cu sofran sau, ce e mai grav, cu cromat de plumb. Analizându-se cafeaua prajita sau boabe, s-a gasit pâine prajita, mazare, fasole, nisip, caramizi pisate. Va place?“, intreba retoric jurnalistul de la Gazeta Noua intr-un articol intitulat „Falsificarea alimentelor e o adevarata crima“.
„Repaosul duminecal“
Alt ziar craiovean al acelor vremuri era Curierul Olteniei, o publicatie independenta mult mai apriga in critici, fondata in anul 1890. Ziarul tinea aproape de toate intâmplarile acelor timpuri, când se punea problema votului universal si al saptamânii de lucru de sase zile.
Numarul sau din ziua de luni, 25 septembrie 1900, se deschidea cu un comentariu legat de faptul ca patronii din acea vreme nu respecta „Legea repaosului duminecal“, care le impunea sa le dea liber angajatilor duminica. „Am observat cu multa parere de rau ca la noi in tara legea repaosului duminecal a fost ceruta si asteptata cu nerabdare, dar când a fost vorba ca legea sa fie strict aplicata, tot comerciantii români au inceput s-o calce, tot ei au inceput sa se plânga contra agentilor administrativi cari, dându-i in judecata, nu-si faceau decât datoria“, se mentiona in articol.
Viceprimarul si parcul personal
In presa anilor de dupa 1900 existau si dezvaluiri cu privire la moravurile josnice ale edililor de odinioara, comportament izbitor de asemanator cu cel al administratiei din zilele noastre. Spre exemplu, in numarul din 14 octombrie 1911, ziarul craiovean Gazeta Noua il critica aspru pe viceprimarul de atunci al urbei pentru ca, folosind forta de munca si materialele primariei, isi facuse „parc“ in jurul casei personale: „Administratia comunala din Craiova, in fruntea careia se afla d-nul primar I.K. Pesiacov, nu-si datoreste destrabalarea numai acestui primar, gratie faptului ca d-l Pesiacov are, pe lânga alte neajunsuri, si pe acela de a tolera multe colaboratorilor sai. D-l Mircea Constantineanu, prim ajutor de primar, cauta sa profite pe toate caile de situatia pe care o are la primarie pentru a-si infrumuseta averea personala. Astfel, in primul rând d-l Constantineanu si-a construit un frumos parc pe lânga locuinta dumisale cu ajutorul personalului primariei si cu material din parcul Bibescu. Cu alte cuvinte, primul ajutor de primar se foloseste bine de demnitatea in care se afla, dând pilda de excelent gospodar acasa la dânsul“.
Primaria, inglodata in datorii
Craiovenii stiu ca primaria lui Solomon a contractat imprumuturi de sute de miliarde pentru realizarea unor proiecte privite de multi drept ambitii ale mai-marilor urbei, fara sa se gândeasca prea mult la restituirea acestor credite si fara sa aiba in vedere adevaratele nevoi ale urbei, cum ar fi, spre exemplu, lipsa canalizarii in aproape jumatate din oras. O asemenea problema exista in Craiova si la inceputul secolului trecut, fiind reflectata in Gazeta Adevarului, un saptamânal local care se definea drept un „organ independent“.
Intr-un editorial sub titlul „Sa cere“, aparut in numarul din 27 octombrie 1902, cu câteva zile inainte de alegerile locale programate pentru 3 noiembrie, jurnalistul ii critica aspru pe consilierii „comunali“ din acele vremuri, care – ca si astazi – aprobau cu prea mare usurinta contractarea unor imprumuturi imense, fara sa se gândeasca daca primaria poate sau nu sa restituie acesti bani: „Ereau timpuri când nu se da asea mare importanta alegerilor comunale, prin faptul ca pe acele timpuri nu se faceau lucrari mari, cari sa coste sume importante de bani pe casa comunala. Astazi, insa, când se fac lucrari mari si cari costa prea scump, a facut sa se destepte si sa se puie in miscare populatiunea intregului oras (…)
Toate inceputurile ‘si au si sfârsitul lor. S’au facut deja imprumuturi mari cari au sa se termine cu platile tocmai peste a treia generatiune, iar banii intrebuintati in lucrari. Acele lucrari nu vor ajunge sa beneficieze de ele nici a doua generatiune. Cu toate acestea, zisii parinti ai orasului, adica alesii comunei, nu inceteaza de a face noi imprumuturi si mai proecteaza altele pe viitor. De ce atâta rautate in sufletele acestor zisi parinti ai orasului Craiova?! De ce toate acestea?!
Se intrec cari mai de cari la fel de fel de imprumuturi, din care fac fel de fel de chiverniseli. Este drept, este uman de ceea ce fac ei astazi pe spinarea viitorilor copii ai lor? Faceti orice va place si orice credeti ca este folositor, dar cu din banii vostri. Si daca sunteti parinti adevarati, mai agonisiti cu din al vostru si lasati mostenire copiilor, care sa va pomeneasca numele de buni parinti ai lor“.
„Cum sa ne purtam“
Ziarele de acum 100 de ani cuprindeau sfaturi valabile – dar la fel de putin respectate – si astazi, din care spicuim:
„• E o dovada de lipsa de crestere sa intri cu ghetele murdare intr-o casa
• Pe strada, domnii vor merge pe marginea trotuarului, iar damele pe lânga case.
• Un domn binecrescut nu va lasa ca sotia sa duca pachetele si el sa nu duca nimic.
• E o dovada de lipsa de crestere ca, intâlnindu-te cu cunoscuti, sa stai pe loc pe trotuar, impiedicând libera circulatie. De vrei sa stai de vorba, n-aveti decât sa va duceti intr-un loc mai retras“.
Moda de altadata
Gazeta Noua continea si o „Cronica femenina“, cu referiri la moda doamnelor de la inceputul secolului XX. Spre exemplu, in 1911 a aparut un articol intitulat „Iarasi rochia-pantalon“, in care se mentiona ca, la acea vreme, ultimul racnet in materie de moda feminina era „un fel de rochie-salvari, având doua foi in forma de fote deasupra si sub ele pantaloni croiti in felul salvarilor turcesti“.
Sfatul medicului
Ziarul Gazeta Noua cuprindea si o rubrica de sanatate. In 1911, „Doctorul poporului“ recomanda contra durerilor de urechi „bai calde contra urechei externe cu ceai de musetel boricat, la care s-a adaogat 30 de picaturi de Laudanum Sydenhami“.
Tuneluri pe sub oras
Dupa 1989, Craiova a fost „bântuita“, ca si Bucurestiul, de o adevarata obsesie a tunelurilor subterane. Se spunea ca ar exista un astfel de tunel intre prefectura (Palatul Administrativ) si primarie (Banca Comertului de altadata), insa nimeni nu recunostea existenta lui. Mult mai sigura, cel putin din punct de vedere istoric, ar fi existenta altui tunel, care pleaca de sub cladirea actuala a Tribunalului Dolj de pe strada Brestei.
Casele Glogovenilor
Se stie ca tribunalul de azi fiinteaza in Casele Glogoveanu. In 1720, casele din fosta mahala Obedeanu au fost vândute de „popa Vasile ot Craiova“ catre „jupân Ion Talaba si jupâneasa Hristina“. Ramânând vaduva, aceasta din urma a vândut casele, in 1724, „dumnealui vornicul ot sud Mehedinti, Matei Glogoveanu, aste trei case si camara, care sunt intru acoperis, cu pivnita si cuhnia (bucataria) si gradina dupa casa, cu pomet (livada) si curtea“.
Pe la 1730, Matei Glogoveanu a pus sa se faca reparatii si adaugiri casei. Cam pe atunci s-ar fi construit si un tunel de peste 500 de metri, acum prabusit in parte, care pleca din pivnita conacului si mergea spre fostul maidan al lui Brailoiu, apoi Cântaru de Piatra (Gradina Mihai Bravu de astazi). Se banuieste ca de sub zidul gros de un metru al casei Glogovenilor ar mai fi plecat un tunel pe strada Iancu Jianu, care ducea spre fosta casa Cotofeanu, darâmata acum vreo 15 ani.
Vladimirescu, „fecior pe procopseala“
De atunci, casele cu pricina au fost ba spital pentru soldatii rusi, in timpul razboiului ruso-turc dintre 1806 – 1812, ba tribunal, apoi primarie (sediu al caimacanului Craiovei), iar acum iarasi tribunal. Dupa ce a cumparat oficial casele de la urmasii Glogovenilor, in 1913, primaria le-a refacut in parte.
Casele Glogovenilor au gazduit mari personalitati românesti ale secolului XIX, precum Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogalniceanu ori Carol I. Tot aici a locuit Tudor Vladimirescu, luat „fecior pe procopseala“ de boierul Ion Glogoveanu. Baiatul din Vladimiri a crescut si a invatat impreuna cu Nicolae Glogoveanu, fiul boierului. Mai târziu, cei doi s-au certat, ajungând chiar la judecati in Divanul tarii, iar in timpul „Zaverei“ din 1821 Glogoveanu a fugit in Ardeal, de teama „parvenitului de ciocoi“, cum il numea pe Tudor Vladimirescu.
Material realizat cu sprijinul avocatului Ion St. Diaconu
