Şeful Clinicii de Oncologie Medicală din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă (SJU) Craiova, prof. univ. dr. Florin Bădulescu, susţine că cercetările în domeniul tratării cancerului au avansat atât de mult încât pot arăta care este leziunea genetică ce determină dezvoltarea bolii şi că „o moleculă-ţintă pe acea leziune va duce la regresul acelui tip de cancer“. „Fiecare modificare genetică îşi caută antidotul şi din ce în ce mai multe tipuri de cancer au antidot“, afirmă profesorul Bădulescu, preşedinte al Societăţii Naţionale de Oncologie Medicală din România.
A 12-a ediţie a Conferinţei Societăţii Naţionale de Oncologie Medicală din România, care a avut loc în perioada 16-19 octombrie, la Poiana Braşov, s-a bucurat de participarea a 16 specialişti în domeniu, de la clinici renumite pe plan mondial. Practic, a fost cel mai important congres oncologic din ţară cu participare internaţională, unde nume grele din domeniu, profesori de la clinici din New York, Londra, Paris, Lisabona, Hamburg, Berlin, Ulm, Livorno, Tel Aviv, Antwerpen sau Liege au prezentat şi au dezbătut împreună cu medicii români ultimele descoperiri în tratamentul cancerului. În echipa care a organizat acest eveniment s-a aflat prof. univ. dr. Florin Bădulescu, şeful Clinicii de Oncologie Medicală din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă (SJU) din Craiova şi preşedinte al Societăţii Naţionale de Oncologie Medicală din România (SNOMR). Profesorul Bădulescu a vorbit, într-un interviu oferit Gazetei de Sud, despre lucrările acestui congres şi modul în care ele pot fi de folos pacienţilor din România. Şeful Clinicii de Oncologie Medicală a SJU a mai făcut referire şi la problemele actuale din sistemul medical, precum şi la modul în care medicina personalizată poate să combată cancerul.
Gazeta de Sud: Cum s-a derulat întâlnirea între medicii români şi profesorii din străinătate?
Florin Bădulescu: La Poiana Braşov au fost peste 180 de oncologi din toate centrele României şi pentru a nu avea discuţii între noi, românii, am hotărât ca temele principale să fie prezentate de profesori din străinătate. Au fost profesori de top din 14 ţări, unii dintre ei consideraţi a fi între primii cinci în lume, şi prin prezenţa Domniilor lor am încheiat orice discuţie sau suspiciune. I-am ascultat, am luat notiţe, iar la sfârşit s-au pus foarte multe întrebări „de ce?“. Pentru că una este standardul internaţional şi alta este, din păcate, standardul socio-economic al României la ora actuală, care nu ne permite să ne ţinem întotdeauna după ei. Însă, ceea ce au specificat şi invitaţii străini, suntem, ca şi investiţie şi cheltuieli, peste standardul multor altor ţări. Ca finanţare ne-am situa undeva la mijloc, dar din punct de vedere al oncologiei toţi cei din străinătate au subliniat nivelul nostru de pregătire. Dezbaterile privind cancerul glandei mamare au fost conduse de profesorul Michael Untch, de la Berlin, iar cele despre cancerul gastric, o foarte mare problemă la noi, au fost moderate de profesoara Henne Bruns, de la Universitatea din Ulm. Despre cancerul prostatei ne-a vorbit profesorul Schrijvers, din Belgia, un colos al lumii în domeniul oncologiei, iar discuţiile despre cancerul renal au fost moderate de profesorul Escudier, de la Paris. Am abordat, aşadar, cele mai multe teme cu probleme pentru România.
GdS: Şi, din ce s-a discutat, ce descoperiri în privinţa tratării cancerului pot ajuta bolnavii din România?
F.B.: De la bun început am cerut tuturor vorbitorilor să accepte o prezentare reală a posibilităţilor noastre şi vreau să vă spun că la poarta viitoarei liste de medicamente bat toate noile descoperiri standardizate. Aici este însă o altă problemă, pe care nici ministerul, nici cetăţenii nu o înţeleg. Într-adevăr, nici o ţară nu-şi permite să arunce cu banii, dar trebuie să includem în posibilităţile noastre terapeutice acele secvenţe pe care cel puţin Statele Unite şi Uniunea Europeană le-au acceptat şi să găsim pentru ele o sursă de finanţare. Asta ar însemna că, în urma acestor prezentări de la congres, dacă medicamentele ar fi acceptate, am putea spune că suntem în pas cu Europa cu peste 80% din noile medicamente standardizate. Ar fi foarte mult şi foarte bine pentru România.
„Suntem îngrădiţi în a folosi medicina personalizată în România!“
GdS: S-a vorbit şi despre medicina personalizată. Cu ce vine ea în folosul bolnavilor?
F.B.: Ţin să precizez mai întâi că Societatea de Oncologie Medicală este prima din România afiliată la Societatea europeană de medicină personalizată. Revenind la întrebarea dumneavostră, am discutat, de exemplu, despre cancerul glandei mamare sau despre cancer gastric strict pe leziunea genetică şi tratament. La fel şi despre cancerul bronhopulmonar. Noi, oncologii, practicăm această medicină personalizată. Ce înseamnă ea? Dacă admitem că descoperirile au ajuns până acolo încât arată care este leziunea genetică ce determină dezvoltarea cancerului, înseamnă că, dacă eu mă duc cu o moleculă-ţintă fix pe acea leziune şi o astup, acel cancer regresează şi nu se mai dezvoltă. Fiecare modificare genetică îşi caută antidotul şi din ce în ce mai multe tipuri de cancer au antidot. Cancerul bronhopulmonar, de exemplu, care nu mai este cel clasic, are nevoie de determinări genetice. Ei bine, la acesta sunt trei leziuni genetice importante şi pentru toate trei există medicamente. Unul dintre ele are o experienţă importantă în Europa, dar, din păcate, la noi abia acum încearcă să intre pe piaţă. Alt medicament din cele trei este pe piaţa internă, dar se eliberează numai cu aprobarea Comisiei Naţionale… Suntem îngrădiţi în a folosi această medicină personalizată! Eu vă asigur că în următorii cinci ani cele mai multe boli vor merge pe leziune-ţintă. Asta înseamnă personalizare, să afli care e modificarea genetică! Dar cine plăteşte determinarea ei? Habar nu au guvernanţii noştri de asta! Unele tratamente sunt standard în lume şi atunci ce mai poate hotărî o comisie în România? Dacă dă tratament la zece sau la o sută de bolnavi, dintr-o mie, când toţi au aceeaşi indicaţie terapeutică?!
GdS: Este o problemă cu radioterapia în România?
F.B.: Este o problemă, într-adevăr, dar nu totală. Pot să spun că în Craiova se poate aborda peste 70% din patologia oncologică la standarde internaţionale. Aparatul de aici este bun şi, exceptând nişte iradieri mici, focalizate mai ales la nivelul creierului, cu acceleratorul din clinica noastră se poate iradia orice. El funcţionează la noi de peste zece ani.
GdS: Câţi bolnavi trec lunar pragul Clinicii de Oncologie a Spitalului Judeţean?
F.B.: Avem internaţi în jur de 200 de bolnavi continuu şi mai sunt încă 300 care trec pe la noi. Deci sunt vreo 500 de bolnavi care primesc lunar tratamente oncologice numai în Clinica Spitalului Judeţean. În medie ştiu că există 1.800-2.000 de cazuri noi care apar şi care se împart între cele cinci centre oncologice din Craiova. Dar singura clinică cu linie de gardă şi cu toate specialităţile conexe se află în Spitalul Judeţean. Noi am rămas însă cu toate cancerele grave, pentru că formele stabile mici, formele uşoare, sunt trimise de obicei în sistemul privat. Am rămas cu cancerele bronhopulmonare, cancerele sferei capului, cancerele digestive avansate, cancerele renale, deci cu patologia grea. Aproape că nu avem bolnav care să nu ne pună probleme.
„Cancerele la copii sunt din ce în ce mai frecvente“
GdS: În ultima vreme apar, din păcate, tot mai multe cazuri de cancer la copii.
F.B.: Cancerul la copii este o problemă de modificare genetică, dar asta nu înseamnă neapărat că se transmite de la părinte. Are şi el factori de risc, gândiţi-vă că la radiaţii organismul copilului este mult mai sensibil. Avem şi noi un compartiment pentru copii la Spitalul Judeţean. Sigur, cancerele la copii sunt din ce în ce mai frecvente, dar trebuie să vă spun că, în general, a crescut foarte mult incidenţa cancerului la tineri. Am avut un tânăr de 20 de ani cu cancer bronhopulmonar, lucru incredibil.
GdS: Care ar fi cauzele şi ce se poate face pentru a împiedica apariţia cancerului?
F.B.: Cauzele ar fi alimentaţia neadecvată, tot felul de viroze sau afecţiuni ale părinţilor, transmiterea unor anumite modificări genetice. Cancerul este clar o boală genetică, care se naşte dintr-o singură celulă. Dar determinări genetice se fac în mai toate laboratoarele din lume. La ora actuală, în România există posibilitatea de a se determina, contra sumei de vreo 2.500-3.000 de euro, 50 de gene ale căror modificări pot sugera, pot anunţa că acel organism este predispus la cancer. Drama în România este însă alta: guvernanţii nu se adaptează la atitudini minime, dar general valabile. De exemplu, determinarea BRCA1 (predispoziţia la cancerul glandei mamare) costă cam 1.000 de euro. Acest BRCA se face în Europa la mamă, la fiică, la rudele de grad apropiat care au cancer al glandei mamare şi arată în ce măsură este predispusă la cancer persoana respectivă. Pe noi ne întreabă fiica unei bolnave: „Ştiţi, mama are cancer, eu îl fac sau nu?“. Iar noi, neavând această determinare, îi putem spune doar că e predispusă să îl facă, spre diferenţă de o persoană care are mama sănătoasă. Vă dau exemplu cazul Angelinei Jolie. Ea a făcut BRCA-ul şi avea un risc de peste 70% de a face cancer, şi atunci a recurs la mamectomie subcutanată. Aici e o discuţie mai amplă, pentru că, de fapt, ea nu şi-a extirpat sânul, i s-a scos numai glanda mamară, s-a reconstruit sânul. Din punctul ăsta de vedere, lumea e departe, comparativ cu noi…
GdS: Cum stăm cu tratamentul cancerului în România?
F.B.: În România sunt alocate cam 80 de milioane de lei pentru secvenţele terapeutice importante. Deci, din momentul diagnosticului, banii ajung pentru acele cinci-şase luni în care bolnavul este operat, iradiat, chimiotratat. Franţa alocă de două ori şi jumătate mai mult numai pentru tratament, având însă depistarea precoce bine pusă la punct. Germania alocă dublu faţă de Franţa şi are, de asemenea, un sistem dur de depistare a cancerului în faze incipiente. Noi ne bucurăm că am ajuns la un anumit nivel, dar trebuie să facem paşi înainte. În opinia mea, în următorii zece ani abordarea terapeutică în oncologie se va schimba în totalitate şi va costa de cel puţin zece ori mai mult. De aceea, le sugerez guvernanţilor să ia toate măsurile necesare pentru că va trebui să facă faţă. De ce? Pentru că suntem cetăţeni ai Uniunii Europene, circulăm şi vom veni înapoi cu documente medicale de plată, dacă ne tratăm în străinătate. Şi acele tratamente trebuie până la urmă plătite. Scuza asta a statului cu „eu nu am pe listă aşa ceva“ nu va ţine. În justiţie când te duci, prioritar este dreptul la viaţă. Noi trebuia să dăm drumul din septembrie la directiva europeană cu liberul acces la tratament, dar guvernanţilor le e frică de asta.
„Cele mai multe cancere se depistează în stadii avansate“
GdS: Dar statul va deconta tratamentul în străinătate la valoarea decontată în ţară. Aşa prevede proiectul de lege privind alinierea României, din punct de vedere legislativ, la Directiva nr. 2011/24/UE a Parlamentului European, care prevede liberul acces al pacienţilor la asistenţă medicală pe teritoriul Uniunii Europene.
F.B.: Şi aici guvernanţii îşi vor rupe gâtul. De ce? Deoarece sistemul sanitar a fost ţinut jos pentru că era gratis, în timp ce preţurile de afară s-au dus sus. Ce a însemnat asta: noi am rămas jos, ceilalţi au făcut progrese, iar românul va pleca să se trateze afară. De fapt, vor pleca tot mai mulţi afară, iar când se întorc trebuie să decontezi tratamentul la cât mai mulţi, chiar şi acel puţin. Dar, dacă vor apela la instanţă vor câştiga, pentru că o hotărâre de guvern nu este peste Constituţie şi peste dreptul la viaţă. Statul va pierde procesele. Ce cred ei, guvernanţii, că vin oamenii, le dau doi lei şi gata?! Nu e aşa! Mai mult, există medicamente înregistrate în România care, de fapt, nu circulă pe piaţă. Au fost înregistrate tocmai pentru că aveau preţ mic, însă nu se găsesc. Ce va prescrie doctorul? Ce se găseşte, normal. De exemplu, terapia cu anticorpi monoclonali, care costă 4.000 de euro pe lună. Cât va da guvernul în schimb pentru cei 4.000 de euro? Ar trebui să-i dea pe toţi! Una peste alta, global, asistenţa medicală se va ridica, cu sau fără voia noastră, la alte costuri.
GdS: Cancerul nu ar trebui depistat precoce?
F.B.: La noi, din păcate, cele mai multe tipuri de cancer, dar în special cele de glandă mamară şi de col uterin, se depistează în stadii avansate, lucru nepermis pentru România anului 2013. Ghana şi-a organizat program naţional de depistare în primele stadii a cancerului glandei mamare, numai prin examen clinic la oncolog. În România, pacienţii nu sunt trimişi preventiv la oncolog, pentru ca în 10-15 ani să obţinem şi rezultate. La noi ar însemna ceva măcar să sugerezi tuturor femeilor să ajungă la oncolog o dată pe an. Asta ţine însă şi de calitatea sistemului. Mie mi-a zis odată un ministru, când i-am vorbit de calitatea actului medical, că am luat-o pe arătură…
GdS: Cum staţi cu medicamentele?
F.B.: În clinica noastră avem în acest moment medicamente de 300.000 de lei. Le avem pe toate, iar tratamentul este gratuit. Ţine un pic şi de tine ca şef, de cât de mult te zbaţi. Dar cea mai mare problemă ţine de nivelul socio-ecomonic şi de modul cum se implică medicul în colectivitate. Or, dacă se implică, trebuie să-l şi plăteşti. Dacă nu, el se duce în privat. Totul pleacă de la bani. Eu vă spun un lucru: cât timp medicina în România va fi ieftină, nu va merge.
