În calitate de preşedinte al Curţii de Arbitraj Dolj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Dolj, profesor universitar doctor Gabriel Olteanu ne-a acordat un interviu în care vorbeşte despre avantajele arbitrajului în soluţionarea litigiilor patrimoniale care apar între partenerii de afaceri. Are 41 de ani şi este cadru didactic la Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative din Craiova. El a devenit recent preşedintele Curţii de Arbitraj Dolj, Curte a cărei activitate a fost relansată în urmă cu o săptămână. Gabriel Olteanu este şi arbitru în corpul de arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturi de Autor. Aflaţi în cele ce urmează cum poate o firmă să apeleze la arbitraj, care sunt avantajele acestei justiţii alternative faţă de cea clasică şi ce trebuie să facă firmele care au litigii pentru a putea beneficia de arbitraj comercial.
Gazeta de Sud: Ce înseamnă arbitraj comercial?
Gabriel Olteanu: Arbitrajul comercial este o formă alternativă de justiţie care urmăreşte soluţionarea litigiilor patrimoniale dintre societăţile comerciale. Este ca la instanţă. Nu discutăm despre recuperarea debitelor, ci de soluţionarea litigiului patrimonial, printr-o hotărâre executorie cenzurabilă de instanţa de judecată.
GdS: În ce condiţii cenzurează o instanţă o hotărâre a Curţii de Arbitraj?
G.O.: Controlul judecătoresc intervine într-un număr limitat de cazuri, precum nelegalitatea constituirii completului, inexistenţa clauzei contractuale care să conducă la soluţionarea prin arbitraj a litigiului şi altele.
GdS: De ce nu a mai funcţionat Curtea de Arbitraj la capacitate în ultimii ani?
G.O.: Ca în întreaga societate, există o problemă de credibilitate pe care nu credem că o putem rezolva peste noapte. Dacă în anii 1990 numărul litigiilor era de ordinul sutelor, în ultimii ani s-a ajuns la câteva zeci de litigii pe rolul Curţii de Arbitraj Dolj.
GdS: Cum încercaţi să recâştigaţi încrederea mediului de afaceri?
G.O.: În primul rând, cu un mesaj de imparţialitate în mediul de afaceri. În al doilea rând, cu o listă nouă de arbitri. Pe această listă există, respectând criteriile prevăzute de lege, trei categorii de arbitri. O primă categorie este aceea a arbitrilor străini, deocamdată existând doar unul (nu ştim încărcarea), pentru litigii cu elemente de extraneitate. O a doua categorie de arbitri – teoreticieni şi practicieni ai dreptului din centre universitare din ţară, şi o a treia categorie – teoreticieni şi practicieni ai dreptului din Craiova. Încă un argument pentru a susţine recredibilizarea arbitrajului este setul de noi reguli care stabileşte o autonomie mai mare a Curţii de Arbitraj Dolj faţă de conducerea Camerei de Comerţ şi Industrie Dolj.
GdS: Care sunt pârghiile prin care arbitrajul comercial rezolvă un litigiu în interval de cinci luni?
G.O.: Pârghiile sunt: termene scurte, nu există un număr mare de dosare, care să încarce Curtea de Arbitraj Dolj, aşa cum este în cazul instanţelor; există un număr suficient de arbitri în acest moment, iar acest număr poate creşte, odată cu creşterea solicitărilor.
GdS: După ce o firmă intră în insolvenţă, partenerii de afaceri mai pot apela la arbitraj?
G.O.: Nu. Nu mai este posibil să se apeleze la arbitraj după intrarea în insolvenţă.
GdS: Dar nu ar fi o modalitate mai simplă ca firmele care au probleme să apeleze la insolvenţă ca o formă de protecţie, decât să solicite arbitraj?
G.O.: Nu este recomandabil să apelezi la procedura insolvenţei ca un instrument de ameninţare pentru recuperarea datoriilor, deoarece este foarte posibil să se constate de către instanţă că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru declanşarea procedurii şi cel care a apelat va suporta costurile, cheltuielile de judecată.
GdS: De ce ar apela firmele la arbitraj, când se pot duce la instanţă?
G.O.: Din momentul în care părţile au semnat un contract în care au stabilit că eventualele litigii vor fi soluţionate prin arbitraj, ele sunt ţinute de această clauză şi orice litigiu va rezulta din contract urmează să fie soluţionat prin arbitraj… Vin la arbitraj ca la o primă instanţă de judecată.
GdS: Este suficient ca firmele să treacă în contractul comercial că vor rezolva litigiile pe cale amiabilă sau este nevoie de existenţa clauzei compromisorii?
G.O.: Trebuie să fie prevăzută expres în contract clauza de arbitraj/clauză compromisorie, modelul existând pe pagina web a Camerei de Comerţ şi Industrie Dolj, pe www.ccidj.ro. Cei care nu au această clauză pot să o insereze printr-un act adiţional la contract.
GdS: Care sunt costurile serviciului de arbitraj?
G.O.: Costurile sunt în bani şi timp, dar sunt mai mici decât dacă se apelează la formula de justiţie statală, taxele fiind stabilite la jumătatea celor de la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti.
GdS: Aţi avut solicitări de la relansarea Curţii de Arbitraj Dolj şi până acum?
G.O.: Nu şi nici nu aşteptăm aşa repede litigii aduse arbitrajului, pentru că din momentul încheierii unui contract care conţine o clauză compromisorie şi până la un eventual litigiu patrimonial trece timp. Or noi sutem exact în faza în care încercăm să convingem mediul de afaceri că este mai bine să introducă în contract clauza respectivă.
GdS: Arbitrii cum sunt aleşi?
G.O.: În caz de litigiu, fiecare parte îşi alege un arbitru de pe listă şi aceştia desemnează un supraarbitru. Arbitrul nu este avocatul părţii care l-a ales, ci un judecător al cauzei. Dacă o parte nu îşi desemnează arbitrul, se procedează la tragere la sorţi.
GdS: Dacă o hotărâre a Curţii este anulată în instanţă, atunci ce fac părţile care au apelat la acest serviciu?
G.O.: Instanţa de judecată poate să schimbe sau nu soluţia dată de tribunalul arbitrar, hotărârea instanţei fiind irevocabilă.
GdS: Poate una dintre părţile aflate în litigiu să refuze arbitrajul?
G.O.: Nu poate. Contractul este legea părţilor. Deci clauza compromisorie existentă în contract obligă părţile să soluţioneze litigiul prin arbitraj.
GdS: Dacă eu aş fi un om de afaceri din Craiova şi aş avea un litigiu cu o companie mare, care ar fi argumentul prin care mă convingeţi pe mine să apelez la arbitraj?
G.O.: Factorul determinant în alegerea acestei forme de justiţie alternativă cred că ar fi o soluţionare mai rapidă a litigiului, implicit cu costuri mai mici. Pe de altă parte, arbitrul răspunde pentru un eventual prejudiciu cauzat cu intenţie părţilor implicate în litigiul la soluţionarea căruia a participat.
