În fiecare dimineaţă, la şapte şi jumătate, sora cea mare o lăsa la grădiniţă, înainte să meargă la şcoală. Părinţii munceau de dimineaţa până seara, nu se puteau strecura din program. Alexandra pleca de acolo după-amiaza, când „Doamna“ termina orele şi o ducea acasă. În perioada aceea i-au descoperit talentul. Astăzi, este unul dintre beneficiarii proiectului BCR Speranţe.
Când voia să cânte, deschidea larg geamul de la cameră şi îşi imagina că este ecranul televizorului. A trecut o vreme de atunci. Alexandra Cioculescu a împlinit zece ani. O fetiţă cu păr lung şi blond, uşor ondulat, înaltă şi slăbuţă. Vorbeşte mult, râde şi nimic din gesturile pe care le face nu par nefireşti. „În fiecare semestru, în unitate se desfăşurau concursuri. Atunci au participat patru grupe. Erau trei probe, de poezie, dans şi cântec, dar noi ne pregătiserăm doar pentru ultima. Alexandra a făcut din trei poezii una, luând din fiecare versurile pe care şi le amintea. După ce au început să anunţe premiile, am adunat copiii şi am vrut să plecăm. Nu luaserăm nici menţiune, nici III, nici II… de ce să mai stăm? Când am auzit «Marele Trofeu se acordă Alexandrei Cioculescu» nu mi-a venit să cred“, îşi aminteşte Lucia Cârlig, educatoarea Grădiniţei „Dumbrava minunată“. Copilul cu păr blond nu era doar înzestrat cu o voce deosebită: „Avea personalitate puternică şi era foarte muncitoare. Repetam un cântecel de câteva ori în clasă şi îi dădeam caseta acasă. A doua zi venea cu el învăţat. Iar când mergeam la concursuri, voia mereu locul întâi“. Era vedeta grupei. Însă n-avea nimic din răsfăţul şi orgoliul celor care se simt dintr-o dată în centrul atenţiei. N-aveau cum să n-o îndrăgească. Mai ales că Alexandra nu era tocmai alintată de soartă. Părinţii munceau zi-lumină şi doar seara aveau timp să se ocupe de ea. Mihaela, sora mai mare, o aducea dimineaţa la grădiniţă, apoi pleca la şcoală. „Alexandra era mereu prima şi stătea până terminam programul, când o duceam acasă“, povesteşte educatoarea. Şi mai târziu, când s-a dus la şcoală, după ore, tot la grădiniţă venea. Îşi făcea cuminte lecţiile pentru a doua zi, se juca, aşteptând să treacă ziua. Uneori, mergea cu Mihaela la liceu, ca să nu stea singură acasă.
Familia
Acum ştie televiziunile „ca pe apă“. A fost la numeroase emisiuni şi concursuri, căci „doamna Lucica ne-a plimbat prin tot oraşul“. Părinţii i-au adunat cu grijă diplomele din ultimii patru ani, le-au plastifiat şi le arată cu mândrie oricui, căci vorbesc despre talentul copilului lor. „Le păstrăm, că atunci când o să fiu mare o să-mi aduc aminte de ele“, explică Alexandra cu înţelepciunea şi atenţia unui adult. Îi sunt încă dragi anii de grădiniţă. „Doamna Lucica era ca a doua mamă. Nu pleca niciunde fără noi. Ce ne mai împopoţona şi aranja! Mergeam şi la coafor înainte de concursuri“, povesteşte Alexandra, sucindu-se şi aranjându-şi părul. Acum, părinţii au înscris-o în programul „step by step“, la Liceul Teoretic „Henri Coandă“. La concursuri nu merge niciodată singură. Mihaela o însoţeşte peste tot. „M-am obişnuit. Sunt şi soră, şi mămică, şi tătic, şi impresar“, râde cu mândrie. Trece în clasa a XII-a. Pentru ea, rareori mai are timp. Cu trei ani în urmă, nici nu ştia de unde să înceapă, ce să facă, unde să se ducă. Nu cunoştea pe nimeni. Acum a învăţat, şi-a făcut prieteni, are permis de conducere, nu mai trebuie să-şi facă programul în funcţie de alţii. La concursuri nu stă niciodată în public. „Dacă mă vede, nu se mai concentrează. Se blochează: se uită la mine şi cântă. Aşa, stau în spatele scenei şi uneori cântă atât de frumos încât îmi dau lacrimile“, povesteşte tânărul „impresar“. Mihaela e singura care are timp să se ocupe de Alexandra. Tatăl munceşte în construcţii. O vreme a fost plecat în Franţa, cu un contract de muncă. Acum, lucrurile s-au complicat. „Nu-mi permit să le las acasă, fără bani, să mă duc să încerc marea cu degetul“. Mama lucrează într-un magazin. De luni până duminică…
BCR Speranţe
A început cu un zvon, lansat de Organizaţia „Salvaţi Copiii“. Se căutau talente peste tot: la Centrul Educaţional „Pistruiatul“, la Palatul Copiilor, în grădiniţe şi şcoli. Educatoarea Lucia Cârlig n-a stat pe gânduri. Avea o fetiţă cu păr blond care cânta dumnezeieşte, avea ritm de scenă şi memorie foarte bună. La preselecţia de anul trecut, organizată de BCR, în parteneriat cu „Salvaţi Copiii“ şi „Romani Criss“ la Craiova, Alexandra a venit îmbrăcată într-o rochie albă. A fost singura din această zonă care a rămas în program. „Planul este următorul: BCR virează bănuţii către «Salvaţi Copiii», iar sarcina noastră este să-i administrăm în funcţie de planul de intervenţie creat special pentru Alexandra. Asta înseamnă ajutor de rechizite şcolare, semestrial, alimente, lunar, ţinută de scenă, taxe pentru concursuri plus transport, masă şi cazare atunci când se deplasează din oraş, şi, de asemenea, plata unor ore de muzică. De Alexandra se ocupă Liviu Ploae, profesor la Liceul Teoretic «Henri Coand㻓, precizează prof. Mihaela Stăncele, coordonator „Salvaţi Copiii“. Odată cu evaluarea făcută de reprezentanţii programului, „Salvaţi Copiii“ reia ancheta socială pentru a verifica dacă Alexandra poate rămâne sau nu în program. „Diferenţele se văd deja“, continuă Mihaela Stăncele. În mai puţin de un an de exerciţii de respiraţie, de încălzire a vocii, de corectare a intonaţiei, de pronunţare corectă a cuvintelor, problemele de impostare a sunetului sau cele ritmice, se simte progresul şi evoluţia. Programul „BCR Speranţe“, menit să găsească cei mai talentaţi copii care au nevoie de susţinere financiară pentru a-şi desăvârşi educaţia muzicală, pare să fie pe drumul cel bun.
