ANRE face public doar preţurile de transport şi distribuţie a energiei de pe piaţa reglementată, nu şi costurile de producţie şi cele de vânzare. Opt milioane de consumatori din România sunt clienţi ai pieţei reglementate. Teoretic, piaţa s-a liberalizat din 2007.
Coloşii energetici de stat ai României ţin secrete costurile de producţie ale kilowatului şi gigacaloriei, ca şi preţurile de vânzare a acestora pe piaţa reglementată. Potrivit acestor societăţi, informaţiile privind costurile de producţie sunt date interne care, dacă ar fi divulgate, „ar aduce atingere principiului concurenţei loiale“.
În mod eronat, producătorii de energie susţin că aceste informaţii nu sunt de interes public. Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) nu publică preţurile energiei de pe piaţa reglementată. La 1 iulie 2007, piaţa de energie electrică din România a fost complet liberalizată. „Începând cu 1 iulie 2007, piaţa de energie electrică şi piaţa de gaze naturale se deschid integral pentru toţi consumatorii“, se spune la art. 1 din HG nr. 638/2008, textul prin care se deschide complet piaţa de energie. După cum vom vedea, acest deziderat a rămas doar pe hârtie până în prezent.
Potrivit statisticilor, 55-58% din energia produsă în România se află pe piaţa reglementată, în timp ce 42-45% se află pe piaţa liberă. La consumatorii finali, procentul este de 50-50. Avem în ţară circa opt milioane de consumatori consideraţi casnici şi majoritatea sunt captivi, nu au optat pentru alegerea altor furnizori. Ei primesc energie la preţuri reglementate de ANRE – atât costul de producţie, cât şi preţul de producător sunt secrete. Putem afla doar preţurile reglementate pentru transport şi distribuţie, ceea ce nu ne luminează foarte mult. Autoritatea competentă în domeniu (ANRE) ne spune doar cum se calculează costurile de producţie, bază pentru aprobarea preţurilor de livrare în regim reglementat, fără să ne dea nişte cifre. Potrivit ordinului nr. 57/2008 al ANRE, privind metodologia de stabilire a preţurilor pe piaţa reglementată, costurile de producţie sunt variabile (achiziţia combustibilului, transportul acestuia, precum şi alte costuri suplimentare, inclusiv cele aferente achiziţionării/vânzării drepturilor de emisie CO2) şi fixe (costurile de operare şi mentenanţă, de personal, costurile cu amortizarea, inclusiv cele pentru autorizaţiile de mediu). Mai sunt şi costurile legate de rentabilizarea activelor existente şi a noilor investiţii eficiente, aprobate de autoritatea competentă.
Furnizorii sunt nemulţumiţi de împărţirea pieţei
Faptul că mai mult de jumătate din energia produsă este pe piaţa reglementată îi nemulţumeşte pe furnizorii de pe piaţa concurenţială.
„De circa doi ani, ANRE nu mai publică preţurile reglementate pentru energia electrică. Mecanismul prin care ANRE stabileşte preţul energiei pe piaţa reglementată se bazează pe costurile justificate de producţie. Cum nu toate preţurile sunt acceptate ca justificate, este evident că tarifele de pe piaţa reglementată vor fi sub costurile de producţie. Ele sunt compensate de pe piaţa concurenţială“, a declarat Ion Lungu, preşedintele Asociaţiei Furnizorilor de Energie Electrică din România (AFEER).
Producătorii de energie, în majoritate de stat, practică două tipuri de preţuri: în regim reglementat de ANRE pentru mai mult de jumătate din energia produsă (care ar fi mai mici decât costurile de producţie); în regim concurenţial – pe piaţa liberă, vândute prin OPCOM, operatorul naţional al pieţei de energie, tarifele fiind peste cele reglementate de ANRE. Producătorii de stat îşi recuperează unele pierderi de pe piaţa reglementată prin umflarea preţurilor pe cea liberă.
În acest mod, traderii şi furnizorii privaţi trebuie să aducă bani de acasă pentru a concura piaţa reglementată. După cum susţin alţi analişti, cea mai mare parte a energiei de pe piaţa reglementată este termoenergie – cea mai scumpă. În acest fel, populaţia plăteşte cea mai scumpă energie, iar „băieţii deştepţi“ o cumpără pe cea ieftină, pe care o vând apoi scump, umflându-şi conturile.
În alte cazuri, populaţia plăteşte din buzunar investiţiile furnizorilor privaţi. Compania cehă CEZ, spre exemplu (12% din piaţă, 1,37 milioane de clienţi), cumpără cea mai mare parte a energiei de la producători ieftini: 70% – Nuclearelectrica, 20% – Hidroelectrica. Totuşi, operatorul are cele mai mari preţuri de distribuţie din ţară, motivând că are investiţii mari de făcut – 227 de milioane de euro. Furnizorii de energie susţin că piaţa reglementată ar trebui să dispară. „Nu ar trebui să mai existe cantităţi şi preţuri reglementate de ANRE. Piaţa liberă ar trebui să decidă. Faptul că ANRE nu publică aceste preţuri nu este în regulă“, consideră preşedintele AFEER, Ion Lungu.
Cristina Bunescu, purtătorul de cuvânt al ANRE, a spus că „informaţiile solicitate nu sunt publicate pe site, nu sunt publice“, dar a promis că va veni cu precizări în acest sens.
Criza economică nu este de bun augur pentru jucătorii de pe piaţa de energie. Analiştii apreciază că monopolul producătorilor de stat şi criza vor duce la dispariţia a cel puţin zece jucători de pe piaţă în următorul an.
