Noi am intrat in Europa cu caltabosi, mici, piftie, cozonaci si socata, cu Nadia Comaneci si Mihai Eminescu; ei au venit cu esenta de trandafir si celebrul iaurt, cu Victor Stoicikov si Hristo Botev. Cum se vede Europa de pe ambele maluri? Ce ne desparte? Dunarea si o traversare cu bacul, intr-un sfert de ceas.
De la Craiova la Oreahovo, prima localitate bulgareasca de dincolo de Dunare, sunt vreo saptezeci de kilometri. O parte ii strabati cu masina, restul, mult mai putini, cu feribotul.
E inceput de saptamâna si vremea tine cu noi. Facem aproape o ora pe drum, pâna la Bechet, dupa un popas la Sadova, unde o turma de oi ne taie calea spre Europa. In scurt timp ajungem la frontiera, unde este aproape pustiu. O doamna iese dintr-o ghereta si ne cere 30 de lei, taxa catre Administratia Porturilor Dunarii Fluviale. Ii spunem ca nu suntem cu tirul, ca nu stricam malul, ca taxele astea nu se mai platesc la bulgari si niciunde in Europa, dar nu gasim intelegere. Ajungem si in fata politistilor de frontiera, care se uita pe cartea de identitate, ne arunca o privire si ne poftesc sa mergem mai departe. Totul a durat câteva minute si putem pleca din tara. Scuipam in sân ca am vazut-o si pe-asta, ca nu ne-au cautat prin calculator, ca nu ne-au facut cu ochiul si nu ne-au poftit intr-un unghi ferit de camerele video amplasate in punct. Ajungem in apropierea feribotului. Ruta este utilizata in special de transportatori si firme de turism, pentru ca din Bechet se poate ajunge relativ repede la Sofia si de aici in Grecia sau Turcia. Intram in fata unuia dintre tirurile care vor fi transbordate cu feribotul peste Dunare, dar soferul e ingaduitor si nu se supara. Suntem români, iar el e olandez, numai bacul e bulgaresc.
In România, numai de sarbatori
Echipajul feribotului vorbeste numai in bulgara, asa ca nu prea te poti face inteles decât prin semne. Traversarea se face in exact 15 minute, timp berechet insa sa inchegi o discutie. Asa il intâlnesti pe Marius Marica, de 27 de ani, din Râmnicu Vâlcea. De la 21 de ani e plecat in Grecia, unde e angajatul unui hotel din sudul Eladei. A petrecut sarbatorile in tara, iar acum si-a lasat sotia insarcinata acasa. El a plecat din nou „sa fac bani si sa termin casa“. Spune ca ai lui, toti, trag sa revina si sa se stabileasca in tara. „Si eu ce sa fac, sa ascult de ei, tocmai acum, când e mai bine si mai usor si pentru noi, românii?! Mai trag si eu un an-doi, cât o fi nevoie, si gata, stau la casa mea, in România“, a declarat Marius. Olteanul isi numara banii pe care ii are pregatiti pentru traversarea Bulgariei. „Ma tocmesc cu politistii care ma opresc, le dau intre doi si cinci euro. Vad ca ai nostri s-au facut de treaba, dupa Anul Nou, o sa vad acum ce o sa fie la bulgari“, spune vâlceanul, urcând in Fordul sau Mondeo, inmatriculat in Grecia si pregatindu-se de continuarea drumului.
Calator prin tara care ne-a furat turistii
Daca ii intrebi pe românii din Bechet ce stiu despre bulgari, adica despre vecinii de peste drum, iti spun ca au drumuri la fel de proaste, ca ne-au luat Cadrilaterul si ca, daca ai curaj sa conduci noaptea pe soselele lor, o faci pe riscul tau. Iti spun, mai mult din auzite, ca ei ne trateaza drept aroganti, smecheri, mamaligari. Dincolo, in tara care ne-a furat turistii, te astepti sa vezi peste tot cefe late si borcane cu castraveti in vitrinele magazinelor. Si ajungem la ei. „Unde mergeti?“, ne intreaba „pe româneste“ un vames bulgar. Când afla ca mergem la plimbare prin Oreahovo, se uita la buletin, ne zâmbeste si ne da imediat drumul sa trecem. Nu ne percep taxe, asa ca suntem liberi sa mergem mai departe. Ne despartim si de Marius, care-si continua calatoria prin Europa. Mergem spre primul oras, care incepe de la câteva sute de metri de granita. Oreahovo e o localitate trista, cu chioscuri ruginite, cu statii de autobuz darâmate. Pe strada, din loc in loc, pe peretii scorojiti ai caselor sunt lipite afise de la ultima lor campanie electorala. Câtiva tineri stau rezemati de sediul gimnaziului din localitate, semn ca si la ei a trecut vacanta. Nu poarta uniforme, asa ca nu i-ai putea distinge ca sunt elevi, daca ar iesi pe poarta scolii. De remarcat ca nu-si afisau telefoanele mobile, cu sau fara clapeta. In fapt, nici nu am prea observat bulgari vorbind la telefon, pe strada.
„… e ca si la voi, la Rumunia!“
Tot orasul pare construit pe un deal, unde strazile urca mereu. Ajungem repede in centru, in fapt o piata unde la cele peste 15 grade de afara, la inceput de ianuarie, mamele isi plimba copiii, iar cei mai in vârsta nepotii si batrânetile. Ne atrage atentia Monumentul eroilor români din Rahova- Oreahovo, restaurat si amplasat in centrul orasului in anul 1997. Ne simtim importanti si incercam sa inchegam un dialog cu localnicii, in fapt patru tinere mame. Nu reusim decât sa aflam ca stiu de Craiova, au auzit de Steaua Bucuresti si asteapta un viitor mai bun de la Europa. „Nu stim ce va aduce, e ca si la voi, la Rumunia!“, spune Elena Stancev, de 21 de ani. Orasul e pustiu. De la localnici aflam ca rata somajului trece de 25 la suta. Doua cafele si doua pahare cu apa costa trei leva, adica ceva mai bine de un euro, mult mai ieftin ca la Craiova. Patronul barului tocmai primise marfa si ajuta la descarcat. Igor Raduiev, de 38 de ani, spune ca „daca nu pui mâna sa faci treaba, nu merge afacerea“. Lânga bar are si un magazin, cu de toate, unde cumparatorii pot sa guste multe dintre produsele expuse, ca sa se convinga de calitatea lor. Tinerii bulgari vorbesc o engleza rudimentara, cu un puternic accent local, asa ca se fac destul de greu intelesi. La fel si Igor.
„Daca standardul Bulgariei va fi bun, vrem sa ramânem aici!“
Tatiana Pesanova, de 28 de ani, e economist la o firma privata. Spune ca aceia ca ea nu se gândesc sa paraseasca definitiv Bulgaria. „Tinerii se bucura de integrarea in Uniunea Europeana si invata engleza si germana, ca sa poata munci afara. Speram ca peste cinci-zece ani sa fie mai bine ca acum. Daca standardul Bulgariei va fi bun, vrem sa ramânem aici!“, spune ea. In scurta noastra vizita in Oreahovo, mai trecem pe lânga un spital ce sta sa cada si pe lânga sediul postului local de televiziune. Incercam chiar sa intram la colegii de bransa, dar intrarea bine zavorâta ne determina sa ne lasam pagubasi. Ne grabim, asa ca lasam in urma Oreahovo si ne indreptam catre penultima cursa cu feribotul, catre România. Trecem repede prin vama bulgara, aproape fara oprire, ne imbarcam pe feribotul românesc si plecam spre casa. In gând ne vin cuvintele tinerei bulgaroaice: „… e ca si la voi, la Rumunia“. Si avea dreptate, e ca la noi.
Integrati cu saracie cu tot
Integrarea in Uniunea Europeana a plasat România si Bulgaria in fruntea clasamentului saraciei la nivel european. Primul criteriu de clasificare este nivelul Produsului Intern Brut pe cap de locuitor, care in cele doua tari reprezinta doar 34% din nivelul mediu european. Totodata, România si Bulgaria stau cel mai prost din UE la capitolele privind somajul, mortalitatea, fertilitatea si numarul absolventilor de studii superioare.
